Atmosfera la locul de muncă

Atmosfera la locul de muncă depinde de:

- manager;

- subalterni;

- natura muncii;

- organizație.

Se identifică mai multe tipuri de atmosferă, dintre care enumăr:

- atmosfera colegială este bazată pe comunicare și pe clarificarea tururor aspectelor și pe ajutor;

- atmosfera  de bârfă în care în loc de muncă se discută ce nu fac colegii, în mici bisericuțe;

- atmosfera tensionată unde din cauza eventualelor represalii lumea caută să evite să facă ceva;

- atmosfera de teroare în care șeful a instaurat frica prin urlete, reproșuri și sancțiuni;

- atmosfera destinsă în care încărcarea salariaților este echilibrată, termenele sunt rezonabile;

- atmosfera prietenoasă este aceea în care cu zâmbetul pe buze sunt oferite toate soluțiile;

- atmosfera normală este specifică unui management clar unde fiecare știe exact ce are de făcut;

- atmosfera de suspiciune în care toată lumea se ferește de toată lumea, căci turnătoria e în floare;

- atmosfera închisă în care lumea tace și se face că face, neștiind nimeni ce face vecinul;

- atmosfera de haos în care se dă senzația că fiecare face ce vrea, că nu comunică nimeni cu nimeni;

- atmosfera de muncă apare unde numărul salariaților este subdimensionat și trebuie disciplină;

- atmosfera închistată vizează un imobilism datorat lipsei de preocupare pentru noile metode.

Am cunoscut cam toate tipurile de atmosferă, pentru că șansa mea sau neșansa mea a fost să-i întâlnesc pe acei manageri care făceau parte și din categoria celor cărora le-aș da nota 10, dar am întâlnit și manageri de nota 2. Acum, după mulți ani, zic eu, am căpătat acele abilități care îmi permit să-l filmez pe un manager după primele 10 secunde de când am dat mâna cu el și l-am privit în ochi. Duă acele 10 secunde eu știu dacă voi colabora sau nu cu respectivul Până acum nu m-am înșelat când am zis DA. Nu m-am înșelat nici când am zis NU, pentru că am aflat de la alții cî respectivii erau manageri de nota 2.

Un manager de nota 2:

- trece de la una la alta, neavând coerență;

- concentrează prea multe în mâinile sale;

- se cam laudă cu realizările lui;

- are schimbări prea dese de tonalitate;

- răspunde neadecvat la telefon;

- se așează primul pe scaun;

- gesticulează cam mult și fără rost;

- nu te privește în ochi;

- promite fără să i se ceară;

- este prea preocupat de sine.

Și eu am fost manager. Nu știu dacă am fost un manager bun, dar știu că am lucrat după deviza: cine vine să-mi vândă mie pe cineva azi, mâine mă va vinde pe mine, cu prima ocazie. În acest fel, am lăsat fără aer pe mulți cu apucături de ciripitori. O altă chestie care m-a definit a fost că am acceptat propuneri și sugestii numai și numai de la cei care veneau și cu soluții, dar mai veneau cu încă ceva: cu implicarea. Nu am acceptat pe nimeni care să vină să-mi spună ca ar fi bine să se facă cutare și cutare chestie, dar respectivul să nu participe cu nimic la realizarea acelei chestii. De asemenea, nu am acceptat să se spună că o anumită soluție nu este bună, fără a se furniza argumente, dar obligatoriu, persoana era obligată să vină cu o soluție mai bună și să și argumenteze că soluția sa este superioară celei despre care spune că nu este bună. Nu am acceptat să se vorbească nimic pe la colțuri. Iertare, dacă n-am avut calități de manager. Iertare, zic, vouă.

(01 august 2017)