PhD - Anii de după

Ar cam fi momentul să facem o analiză a ceea ce se întâmplă cu puhoiul de persoane după ce au susținut tezele de doctorat și au în buzunar diploma de doctor. Am identificat următoarele situații:

• persoane care au scris în tezele de doctorat câteva direcții de cercetare și după obținerea titlului științific de doctor, continuă munca de cercetare și realizează obiectivele pe care și le-au propus; de regulă, acestea sunt persoane pasionate de un subiect, lucrând solitar sau lucrează în laboratoare de cercetare și stagiul doctoral a fost un segment al muncii pe care o depuneau, fructificând rezultatele originale proprii; acestea sunt cazuri mai mult decât fericite, pentru că toate eforturile din stagiul doctoral sunt fructificate și în continuare prin folosirea acumulărilor dobândite, iar teza de doctorat va fi socotită un produs al unui stadiu ce va fi urmată și de alte materiale care includ, de asemenea, rezultate originale, căci munca de cercetare este continuată;
• persoane care au derulat stagiul doctoral ca o necesitate impusă de un sistem pentru promovare, așa cum se întâmplă cu carierele universitare; acum până și asistentul universitar este condiționat la admitere să posede titlul de doctor în științe; în mediul universitar, vrând-nevrând, pentru promovare sunt necesare contracte de cercetare și articole; persoanele care au titlul de doctor, mai de voie, mai de nevoie, continuă să cerceteze și de cele mai multe ori exploatează ceea ce au făcut în stagiul doctoral:
• persoane care având o aorecare notorietate, se gândesc că nu le-ar strica și titlul de doctor; în acest sens, fiind favorizate de pozițiile sociale ușor privilegiate, se înscriu la doctorat și derulează stagii doctorale să nu le zic fictive, dar nici departe de așa ceva, iar finalizarea prin teza de doctorat devine o bagatelă, din moment ce atât conducătorul de doctorat cât și membrii comisiei de susținere publică a tezei îl primesc ceremonios pe autor și nu știu ce termene să mai folosească, întrucât excepțional, nemaipomenit, nemaiântâlnit, superb, deosebit, foarte-foarte, sunt deja cuvinte care nu exprimă pe deplin valoarea tezei, care în realitate, de cele mai multe ori, se dovedește a fi o maculatură, nimic altceva; aceste persoane nu continuă să cerceteze, pentru că nici n-au început măcar, dar au scos teze de doctorat de excepție, desigur.

Mai sunt și alte tipuri de persoane care parcurg stagii doctorale și care nu se încadrează în niciuna dintre categoriile enumerate de mine. Ceea ce este foarte trist, este că mulți oameni se laudă cu lucruri care în realitate nu au nicio acoperire în nimic nici față de ei și nici față de ceilalți, ci doar o fac să se afle în treabă, întrucât toată lumea știe că un doctorat serios se face de către cei care își dedică multe, chiar foarte multe ore, zile, săptămâni și ani unei munci de cercetare autentice, care nu se face nici în fotolii ministeriale, nici în fotolii de parlamentari, nici în birouri de oameni politici și cu atât mai puțin la chiolhanuri, în ritmuri de muzici și orgii dialectice.

(13 iulie 2017)