Cărți despre arta hackerilor

A fi hacker este a fi un fel de artist. Așa cum pictorul se joacă cu culorile și hackerul se joacă cu niște principii de bază și le tot combină până când îi iese ceva drăguș, adică exact accesul la acel conținut digital devenit pentru el obsesie, țintă și cu mult mai mult decât un viciu.

Marile firme dezvoltatoare de aplicații de securitate informatică angajează și plătesc copios pe cei mai buni hackeri pentru a pune probleme, pentru a da soluții și mai ales, pentru a defini premise corecte de a cezvolta noi aplicații care să facă munca hackerilor privați, incluți sau leșinați dacă nu foarte grea sau imposibilă, cel puțin grea și ineficientă. 

Sunt site-uri unde se prezintă un număr de cărți care după ce vor fi citite, cel care își dorește să devină hacker, depășește stadiul de ageamiu sau amator, cum zicem noi aici pe Dâmbovița. Este ca și în cărțile de Kama Sutra care îl asigură pe bărbatul care le citește că-și va aduce partenera exact în al VII-lea cerc al extazului, ceea ce este fals, căci una este cititul și cu totul altfel stau lucrurile cu practica la fața locului, în producție adică.

Dar să revin la cărțile despre hackeri.

Jon Erickson Paperback - Hacking: The Art of Exploitation, 2nd Edition, No Starch Press, Inc., San Francisco, 2008, 472pp, ISBN-13: 978-1593271442, ISBN-10: 1593271441 

Patrick Engebretson - The Basics of Hacking and Penetration Testing, Second Edition, Elsevier Press, Amsterdam, 2013, 204pp, ISBN-13: 978-0124116443, ISBN-10: 0124116442

Vine intră pe Internet și dă căutatre cu cuvântul cheie hacker și se apăcă să citească tot ce este acolo, devine deja doctor în hackerism, ceea ce este tare mișto pentru el și nu numai, dacă nu exagerează să se joace cu propria-i libertate și cu soarta familiei sale.

Mă cam tem că asemeni cărților scrise despre business-uri de succes de tipi care n-au avut în viața lor un business, tot așa, cărțile despre hackeri sunt scrise de teoreticieni excelenți, care nu știu dacă au dat mari  lovituri la viața lor, să aibă cu ce se  lăuda. Îmi amintesc că la o universitate din Ro erau profesori de canto care-i învăța pe studenți ce și cum e a cânta un rol pe o scenă, iar Mariana Nicolesco le-a reporșat că teoria e una și practica pe o mare scenă e cu totul altceva. Ea cântase la Scala, la Met și pe multe alte scene lirice foarte mari ale lumii. Să fiu cinstit până la capăt, nu am văzut un hacker în carne și oase până acum, dar nici nu mor de curiozitate să-l întâlnesc.

(10 iulie 2017)