Nea PĂUN era un pensionar care isi trecea veacul pe la niste prieteni comuni din Busteni. Intr-o dimineata ma laudam acestora ca voi face un jogging pe Valea Cerbului. Atunci un batranel, nea Păun, mi-a facut propunerea sa alergam impreuna. In gand mi-am zis ca-l voi pierde dupa cateva sute de metri. Eu alergam deja 42Km si credeam ca nu mai este altcineva ca mine. Am pornit sa alergam si nu mica mi-a fost surpriza sa vad cum un barbat la 67 de ani are un sprint exceptional si mai ales un pas egal. M-a umilit. Mi-a trebuit mult timp sa alerg cu el si sa-mi arat ca si eu am ceva clasa.
Nea Păun urca pe munte ca un flacau. Avea viteza, pas sprinten si mai ales nu gafaia desi in Bucegi lucrurile nu sunt prea simple. Culegea plante medicinale din care prepara ceaiuri ssa se intretina. Avea o dieta a lui pentru ca atunci cand avea 130Kg avea si o boala de ficat de care s-a vindecat singur, slabind, band ceaiuri si facand sport. El folosea un batator de covoare pentru a face trageri in brate. facea flotari corecte si era destul de flexibil.
Dupa alergari facea dus si-si freca pielea cu o perie foarte aspra de scandura. Mi-a sugerat sa fac la fel. Am avut senzatia ca ies flacari fin mine. Am continuat mult timp acest obicei, pana cand catelul mei, Georgel, mi-a mancat instrumentul de frecat pielea, tot o perie dar din plastic dar tot asa de rigida. Amintirea acelor ani m-a marcat si acea vointa ma domina si acum aratandu-mi ca se poate. Se poate sa slabesti mult, chiar foarte mult. Se poate sa fi altul, adica sa faci sport. Se poate sa depinzi de tine insuti. Se poate sa se poata si numai in acest fel, omul isi gestioneaza singur viata, fara a lasa ceva la voia intamplarii.
(Mi-am adus aminte de un om special care a făcut ceea ce mulți ar trebui să facă în loc să se scuze sau să spună că se simt bine în pielea lor)
(08 iulie 2017
No comments:
Post a Comment