În cei 25 de ani de domnie ai lui Nicolae CEAUȘESCU s-au produs așa de multe chestii încât este greu să fie enumerate riguros. Se știe cu precizie că:
- a fost foame mare;
- toți erau egali în sărăcie;
- frica se instalase pretutindeni;
- minciunile erau gogonate;
- până și fierul de călcat glăsuia cuvântările lui;
- lumea se săturase de el;
- aplaudacii și turnătorii erau voluntari 100%;
- se bătea pasul pe loc cu îndârjire.
Vremurile de acum sunt interesante până la un punct. Din moment ce analfabetismul a crescut la 40%, din moment ce sărăcia a atins cote alarmante, evident nu are cum să fie vorba de niciun progres real în cei 27 de ani de la Revoluție. Progresul ar trebui să se vadă în:
- autostrăzi;
- bunăstarea maselor;
- pofta de muncă;
- nivelul de cultură;
- caracterul constructiv;
- libertatea de exprimare;
- scăderea drastică a corupției;
- știința de carte;
- atingerea unui obiectiv.
Răposatul Nicolae CEAUȘESCU avea el proiect de țară, căci își dorea să ajungă Spania din urmă la fiecare cincinal, lucru care nu se întâmpla și amâna pentru următorul congres acest obiectiv. Mai vroia el ca 3-5% dintre produsele noastre să fie peste nivelul mondial. Acum nu se va mai vorbi zeci de ani despre așa ceva întrucât industrie nu e. Unde industrie nu e, nici produse peste nivelul mondial n-au cum să apară. Nu trebuie să fim nostalgici, pentru că în acele vremuri nefericite tremuram cu toții de frig și de foame, egali fiind. Cu siguranță că acum dacă politica românească era eficientă am fi avut vreo 1.500 km autostrăzi, salariul minim pe economie era de 2.ooo de acum câțiva ani, iar ajutoarele sociale s-ar fi acordat numai celor care ar fi urmat niște cursuri, măcar să știe și ei că:
- zilele săptămânii sunt luni, marți...duminică;
- țara în care trăiesc se cheamă România;
- planeta unde se află se numește pământ;â
- avem pe Eminescu, Creangă, Caragiale;
- există și altceva decât drumul spre bodegă.
N-a fost să fie. Unii spun că răposatul s-ar răsuci în mormânt dacă ar vedea ce s-a ales din truda lui. Despre ce trudă o fi vorba, n-aș avea a spune mare brânză, căci chiar dacă a făcut el ceva, tot n-a fost ceea ce trebuia, căci egalitatea în sărăcie este laîndemâna oricui și fără eforturi sau acțiuni sofiticate.
(11 iulie 2017)
No comments:
Post a Comment