Mă adresez tuturor celor care:
- au lăsat în paragină drumul de la intrarea în Giurgiu către vamă;
- pentru a ciuguli banuțul au făcut doar un sens giratoriu mișto;
- au făcut ca drumul să fie nu numai îngust, ci și mizerabil;
- nu au schimbat configurația ajungerii în vamă;
- dau senzația de ținut african exact locului unde se intră în Ro;
- mă fac să mă rușinez când plec și când revin;
- distrug prin lipsa de inițiativă imaginea țării.
De când tot bat traseul București-Giurgiu, mă întâmpină la intrarea în Giurgiu un sens giratoriu care separă de fapt două lumi. Este vorba de o lume civilizată a giurgiuvenilor, cu drum asfaltat, de lumea celor care merg spre vamă, traversând un drum:
- îngust;
- colbuit;
- denivelat;
- mizerabil;
- fără trotuare;
- dezortganizat;
- strâmb;
- sărăcăcios.
După ce se iese în câmp, surpriza este totală. Se face un unghi drept pe un drum improvizat dintr-o placă de beton și un șanț. Trebuie mare talent pentru a supraviețui acelui traseu imposibil. Se merge într-o înghesuială infernală, până se ajunge la un sens gitatoriu, În mintea mea acel sens giratoriu era necesar dacă și numai dacă tot traseul era modernizat. Așa, eu îl văd ca modalitatea unora șmecheri de a ciuguli ceva bănuți pe o lucrare care leagă nimic de nimic, din moment ce 80% din intersecție este de lumea a IV-a. calvarul se continuă pe ceva mort și deci inert, până se ajunge în vamă. Este tot ceea ce avea să fie o cumpănă pentru fiecare șofer, ceva neîntâlnit niciunde. Este acel aspect care arată lipsa de imaginație și lipsa de inteligență, care împreună dacă n-ar fi lipsit, drumul București-Vama Giurgiu ar fi fost o plăcere, nu un chin ca acum. Este impardonabil, băi, gagiilor să stați cu fesele pe scaune moi, să primiți salarii imense și lipsiți de onoare și de mândrie, să lăsați acel drum în halul în care l-am văzut chiar azi, să râdă toată lumea de noi, căci dracul a murit de râs și nu mai râde.
(31 iulie 2017)
No comments:
Post a Comment