Blestemul cu ce merge bine

Parcă este un blestem care ne urmărește pe noi ca nație, ca tot ceea ce merge bine să fie distrus, pentru a fi înlocuit cu ceva care merge prost, în numele perfecționării, al îmbunătățirii, al progresului și al prosperității.

Voi scrie despre cum acest blestem a urmărit sistemul educațional, căci despre acest domeniu cunosc lucruri în detaliu.

Facultatea de Calcul Economic și Cibernetică Economică mergea foarte bine. Oferea economiei specialiști foarte buni în zona informaticii, în zona ciberneticii și în zona statisticii economice. Durata de studii era de 5 ani, exact cât trebuia pentru a face un specialist adevărat, care să meargă în producție și să lucreze efectiv. Numai că acest lucru nu avea cum să dăinuie în contextul umnor mâncătorii, orgolii și invidii nemăsurate, învelite în vorbe meșteșugite precum dezvoltare, creșterea performanței, cerințele documentelor de partid, strategia dezvoltării societății socialiste multitaterale. Drept care în 1978 s-a produs catastrofa prin unirea ciberneticii cu planificarea, rezultând o struțo-cămilă, salvată numai de performanța deosebită a studenților și a profesorilor, care au știut să-și facă și în continuare meseria la disciplinele rămase în planurile de învățămând de la vechea facultate. Ceilalți au venit cu descriptivismul lor tern, banal, primitiv și rupt de realitățile unei economii de complexitatea economiei româneșți în expansiune.

Centru de Clacul al Catedrei de Cibernetică Economică a funcționat după modelul american unde marile universități au laboratoare proprii de cercetare și cercetătorii de acolo, ancorați în realitățile economiei, vin să predea studenților. Și profesorii din acele universități mergeau să facă cercetare în laboratoare. Acest centru de calcul cu peste 100 de cercetători, analiști și programatori furniza profesorii specialiști care predau studenților programare, analiză de sistem sau tehnici de modelare. Ei îmbinau cunoștințele acumulate de-a lungul perioadelor când derulau contracte de cercetare științifică pentru a rezilva probleme din industrie, din agricultură sau din alte domenii. Știu că am lucrat și eu în Centrul de Calcul al Catedrei de Cibernetică Economică și experiența de acolo a fost extraordinar de benefică pentru activitatea mea de la catedră. Reușeam să vorbesc nu numai despre ceea ce citeam în cărți, dar aveam și soluțiile de la contractele de cercetare la care lucrasem. După Revoluția din 1989 acest Centru de Calcul s-a desființat, oamenii valoroși au plecat care încotro. Numai că, prin 2003, am văzut că la Universitatea Abo din Turku se înființa centrul de cercetare TUCS - Turku Centre for Computer Science, care funcționa exact după principiile pe care eu le știam din ASE, dar pe care noi am știut să-l facem praf, căci blestemul distrugerii a ceea ce mergea bine, trebuia inevitavil să se năpustească și să facă ravagiile adecvate.

În niciun caz nu vreau să scriu despre ceea ce a însemnat programul Bologna, deși n-aș ezita să consider că tot ceea ce s-a produs cu stagiile doctorale trecute la 3 ani durată ca învățământ de masă, n-ar fi tot o chestie a demolării vechiului doctorat cu referate, cu examene și fără plagiatul endemic, penibil, sportiv, generalizat, argumentat, spumos și rușinos care bântuie în procente mai mici sau mai mari conținutul tezelor de doctorat.
În viața de zi cu zi sunt nenumărate zone unde vedem cum lucruri care mergeau bine se năruie, cum acel blestem de care nu mai scăpăm ne urmărește și nu ne dă pace, deși totul depinde de noi.

(16 iulie 2016)