Istoria prostiei de la origini până în prezent

Oamenii sunt foarte diferiți între ei. Obiectiv vorbind, există oameni deștepți, iar la polul opus, există oameni proști. Este interesant de văzut cum se face analiza prostiei de-a lungul evoluției speciei umane. Este noormal să fie un capitol al prostiei maimuțelor, ca precursori ai oamenilor, așa cum zicea colegul meu și al lui V.Z., Charles Darwin. Nu ne trebuie nici săpături și nici alte materiale pentru că maimuțe sunt azi pe lângă noi, prin jungle, dar și chiar în Ro se găsesc nenumărați maimuțoi, care s-ar lăsa studiați cu mare plăcere.

Istoria prostiei în epoca de piatră se face pe baza unor deducții, dacă ne gândim că atunci erau utilizate pietre pentru a face arme din ele, pentru a scăpăra sau pentru apărare. Printr-un studiu mai complet se deduce pe baze logice simple cum omul epocii de piatră prost își zdrelea degetele când dorea să construiască unelte, cum el, sărăcuțul în prostia lui, se lovea nu chiar din greșeală cu pietrele în bile, încât urlatul lui sacadat l-ar fi inspirat și pe un strămoș al lui Morse, cred.

Despre istoria prostiei în epoca metalelor merită scris, mai ales că s-au găsit tot felul de piese de cupru, de fier sau de aur în locuri dintre cele mai de negândit, ceea ce arată ori că erau pierdute,, ori că erau puse atât de bine, âîncât nici dracul nu mai dădea de ele. Nu trebuie interpretată prostia ca limită a performanței, căci atunci nu avem de unde să știm ce era adulterul și ce efecte avea el, din moment ce circumcizia nu era o pedeapsă, ci un semn de noblețe.

În perioada sclavagistă sunt destul de multe mărturii ale prostiei la conducători de oști, la stăpâni de sclavi, dar și la doamne nobile care aveau îndeletniciri dintre cele m ai șugubețe. N-aș crede că lapidarea era gestul supremei înțelepciuni, din moment ce femeile dețineau recorduri dintre cele mai puțin de invidiat ale ezxersării acestui obicei primitiv și atroce.

Feudalismul a accentuat răspândirea prostiei ca boală supremă, care nu avea nimic cu ignoranța, ci cu lenevirea creierului, a spiritului și a trupului. Prostia nu ierta nicio clasă, căci erau regi proști, erau nobili proști, dar erau și târgoveți la fel de proști. Probabil că atunci s-a văzut că creierul unui prost are netezimea unui funduleț de bebeluș abia născut.

Capitalismul a avut proștii lui. Acum, în capitalismul nostru să zicem de cumetrie, proștii nu mai respectă legea lui Gauss, ci urmează o lege de distribuție alarmant de diformă, care arată o denistate a celor proști nepermis de ridicată, deși în lumea modernă computerul a adus schimbări importante.

O carte serioasă de istorie nu are cum să ocoloească prostia specifică socialismului sau comunismului. Un rol aparte trebuie acordat prostiei în societatea socialistă multilateral dezvoltată. Prostia atunci, avea purtătorii ei, adică pe cei proști, care se deosebeau de toți ceilalți proști. Era vorba de omul prost de tip nou, care credea tot felul de baliverne și ajunsese să fie convins că puiul se naște numai din albușul oului, că în afară de învățătura marxist-leninistă nu există nimic, iar tătucul lumii era Stalin.

Despre partea experimentală se vor scrie părți suculente la fiecare capitol, fără a lua în considerare povestioarele cu Păcală sau cu Tândală, ci exemple reale, care sunt gârlă pe lângă noi. 

Era un istoric al cinematografiei Georges Sadoul care a scris o carte tot așa cu cinematografia de la origini până în prezent. Aș fi tare mândru dacă l-aș urma 67,33% în demersul său.

(03 iunie 2017)