Voi relata o poveste simplă. La o bancă privată, cine vrea să rezolve o problemă procedează astfel:
- consultă un monitor;
- alege o opțiune care i se potrivește;
- apasă pe un butom;
- obține un bilet cu un număr;
- se uită pe niște afișaje de la ghișee;
- când își vede numărul se duce la ghișeu;
- își rezolvă problema.
Numai că Franz KAFKA n-a existat degeaba. El trebuia să fie veșnic și absurdul din literatura lui trebuie tot timpul să aibă corespondent în realitate. Să relatez întâmplarea reală de azi de dimineață, unde am parcurs următorii pași:
- am ajuns la ora 8,30, nu vă spun unde;
- în hol era un panou care anunța ceva despre bonuri de ordine;
- nu exista nimic pentru eliberarea bonurilor;
- s-a făcut o listă și o tinerică din public striga;
- erau 5 ghișee dar funcționau 3;
- se intra aleator după cum se eliberau;
- era harababură generalizată;
- pe panou se mai modifica numărul;
- intrase numărul 27 și pe tablou era 5;
- la un ghișeu intrau și cei cu programări online;
- calmul era al solicitanților;
- bebelușii nu aveau prioritate, ci doar un ghișeu.
Managementul de nota 3 este făcut de oamnii fără creierul la ei, cei care fac lucrurile nu prost, ci foarte prost. Ei nu sunt în stare să facă lucrurile bine și de aceea toate soluțiile pe care le dau sunt mizerabile. Ei știu numai să dea vina pe alții, nu recunosc niciodată că nu sunt în stare de nimic.
Managementul de nota 3 este făcut de oamnii fără creierul la ei, cei care fac lucrurile nu prost, ci foarte prost. Ei nu sunt în stare să facă lucrurile bine și de aceea toate soluțiile pe care le dau sunt mizerabile. Ei știu numai să dea vina pe alții, nu recunosc niciodată că nu sunt în stare de nimic.
Unii se văitau că nu au fost bani pentru informatizare. Nu le dau dreptate, căci birourile erau modernizate, ușile erau masive, se folosise mobiler foarte scump și tehnică de calcul de ultimă oră. Realitatea nu este aceasta, deoarece, în lipsa unui management bun, fluxurile informaționale nu sunt bune. De fapt, este aceeași problemă a disprețului celor din administrații față de cetățeni, atât timp cât acolo nu trebuie să te uiți la cățelul care latră, ci la stăpânul care-i ține lanțul.
(14 iulie 2017)
No comments:
Post a Comment