Toată lumea se miră văzând ce se întâmplă în Coreea de Nord, când Kim Jong-il, urmează la conducerea țării după tatăl său Kin Ir Sen, iar Kim Jong-un îi urmează la conducerea țării lui Kim Jong-il, tatăl său. Deci, tatăl, fiul, respectiv, nepotul, conduc de zeci de ani Coreea de Nord, țară comunistă, vizitată de Nicolae Ceaușescu în 1971, ceea ce l-a marcat definitiv pe român. În Coreea de Nord, fără a greși, mulți vorbesc despre o dinastie.
Dinastii nu sunt numai acolo, ci peste tot. Însuși Nicolae Ceaușescu, după ce soția sa a devenit nr.2, își pregătea fiul să-i urmeze la conducerea partidului și a țării, la o adică. N-a mai apucat, dar intenția a existat.
În bănci unde salariile sunt babane și traiul e liniștit s-au fosrmat adevărate dinastii. Soțul, soția, copii lucrează în bancă, uneori în aceeași bancă. Tot în bancă își căsătoresc copiii și tot așa. Nici mediul academic nu este ocolit de cele mai bizare combinații în care soțul este șef, soția este subalternă, iar copiii devin și ei subalterni, eventual în aceeași catedră, pentru a fi tacâmul complet.
Sub masca performanței, abilităților și mai ales la paravanul unor concursuri, părinții grijulii își opoloșesc odraslele pe lângă ei, oferindu-le din bunătățile pe care le au dragostea paternă, respectiv, dragostea maternă, în plan profesional, adică al pilelor și a tuturor avantajelor ce decurg din relații de colegialitate, un fel de troc dar trocul pentru gulerele albe. Dacă la dinastia de potcovari, de tâmplari se cam renunță în ultimele decenii, celelalte dinastii ale muncii facile, curate și nestresante sunt înfloritoare, aparând mai ceva decât ciupercile de după ploaie.
Se fac pași timizi pentru a limita crearea de dinastii, dar totul este ca un zumzăit de țânțari căci se invocă egalitatea de șanse, fără a se ține seama că legăturile de rudenie tocmai că generează inegalitate de șansă, ceea ce este la mintea cocoșului.
(28 iulie 2017)
No comments:
Post a Comment