Admiterea la facultate

Acum există o așa mare diversitate de posibilități  încât niciun tânăr nu are a se văita că nu-și găsește locul într-o facultate. Acum este numai și numai o problemă de alegere. Un rol important în această alegere îl au:

• tinerii înșiși pentru că au tot dreptul să invoce dreptul lor de a face ceea ce le place; numai că acest ce le place nu prea stă în picioare din moment ce ei nu au practicat acel ce le place niciodată, ci s-au inspirat doar din ceea ce au văzut la alții sau pur și simplu au tras concluzii legate de aspecte de cele mai multe ori subiective sau incorect ierarhizate; sunt situații în care tinerii nu ascultă de nimic și de nimeni, merg pe o ideie fixă, care de cele mai multe ori au o direcție care se transformă în dezavantaje, datorită abordării superficiale;
• părinții care au o oarecare experiență și dacă chiar doresc să se implice, identifică argumente solide cu care să determine o orientare ceva mai realistă a odraslelor lor către o profesie pe care ei o consideră interesantă, din nenumărate puncte de vedere dintre care salariul cel mare generator de confort, este punct forte de unde se pornește în orice discuție; în multe cazuri, părinții vor ca odraslele lor să-i urmeze în meserie, așa încât să se formeze cam ceea ce se cheamă o dinastie, ceea ce este mai greu acolo unde este vorba de talent, că nu se moștenește;
• școala, prin profesorii care se constituie în modele, lucru din ce în ce mai rar în ziua de azi din moment ce unii profesori sunt suplinitori slabi din punct de vedere profesional sau alții sunt prost îmbrăcați și nici maniere nu au; profesorii de notorietate, care poartă discuții cu elevii de clasa a XII-a au datoria de a răspunde celor care-i întreabă în mod cinstit, fără șabloane, fără brutalitate, în legătură cu frumusețea unei meserii dar și cu celelalte aspecte, ceva mai prozaice, precum salariul, necesitatea de a nu mai sta cu părinții și de a nu fi întreținut de aceștia și după 30 de ani, chiar dacă pasiunea cea mistuitoare pentru meseria aleasă este dominantă;
• colegii care uneori au menirea de a genera un curent de opinie, mai ales acolo unde liceele au deja un profil bine definit; tinerii discută unii cu alții și se inspiră de la modele comune; dezbaterile lor întorc pe toate fețele profesiile și se caută tot timpul argumente pro și argumente contra; așa se explică de ce mulți dintre absolvenții de licee foarte bune merg în grup spre Facultatea de calculatoare sau spre Universitatea de medicină; tot așa se explică de ce elevii unor licee provenind din clase cu profil uman se îndreaptă spre Facultăți de drept fie de la stat, fie private; 
• dificultatea de a obține bursă la stat, dar și de a yrma anumită facultate joacă un rol esențial; în mintea multor tineri încolțește ideia că importantă este o diplomă, indiferent în ce domeniu, căci după aceea un curs de scurtă durată sau un master va rezolva problema ocupării unui post bun fie la stat, fie la privat, fie într-o multinațională; aici este un sâmbure de adevăr, deși trebuie înțeles faptul că fiind absolventul unei facultăți unde salariile care se vor obține sunt cu cel mult 30% peste nivelul salariului minim pe economie, indiferent ce cursuri se vor face, indiferent de experiența acumulată, un loc de muncă ocupat, nu va oferi un salariu lunar mai mare decât cu  ceva mai mult de 3 salarii minime pe economie; nu este puțin, dar nu trebuie să se uite că o altă calificare, pentru aceeași vârstă și o aceeași vechime duce la salarii de cel puțin 5 salarii minime pe economie; numai că facultățile absolvite au fost în categoria celor grele, care necesită multă muncă.

Zilele acestea se fac înscrieri la facultăți și am văzut puhoaie de tineri care stau la cozi interminabile să-și depună dosarele. Alegerile lor sunt făcute. Nu vreau să spun că știu absolvenți de facultăți care lucrează la ambalarea de produse în depozite de magazine online, deși salariile sunt foarte bune. Nu vreau să spun că știu tineri care una au învîțat în facultate și cu totul altceva fac în viața de zi cu zi, ceea ce le asigură un confort ridicat, dar temporar și care depinde de cererea și oferta de pe piață. Nici despre tinerii care fac meserii în care se regăsesc 100% și care le dau satisfacții 1.000%, dar care stau cu părinții și mănâncă din pensiile acestora, satisfăcuți la maximum de rezultatele muncii lor.

ÎÎn opinia mea, tinerii, dar și părinții lor, trebuie să gândească pozitiv și mai ales într-un mod realist, pentru că resursele sunt limitate și în timp și în spațiu și fără o profesie corect aleasă, tânărul rămâne ca o frunză, suspendat într-o dependență perpetuă de familie, în bătaia vânturilor și a vitregiilor vremurilor pe care le trăim, vremuri crude, nemiloase și aspre.

(14 iulie 2017)