Între 1999 și 2003 am fost ales șef de catedră și cum mie nu-mi place să fiu orgolios peste măsură, nu-mi place nici fărâmițarea colectivelor și nici disiparea eforturilor nu-mi place. Mi-a venit ideia de a introduce o disciplină numită BITOTICĂ PROFESIONALĂ și am militat pentru construirea unui grup de lucru sub coordonarea bunului meu coleg din studenție Traian SURCEL. Și cum mie îmi plac lucrurile concrete, am dorit ca disciplina să aibă și un curs realizat de toți membri colectivului înrolat să susțină această disciplină. Ca dovadă că gândirea mea mergea pe o direcție bătătorită stăteau cele două volume scrise ăn vremea de dinainte de 1989 de cei de la catedra de Economie politică, în care toată suflarea celor ce predai acea disciplină numită pompos regina științelor, aveau contribuții în cele două volume care îi defineau. Ca să-i imit, am dorit ca la cursul de master de Securitate informatică să se tipărească un Handbook și în anul 2005 s-a produs evenimentul, iar la disciplina de Structuri de date am asigurat managementul cu Pocatilu și Popa ca editori, a două volume masive cu peste 20 de autori. Deci, să revin la ciorba de burtă cu birotica. Am reunit colectivul, am discutat, am vorbit de o programă, de un volum scris de toți cei care lucrau la birotică profesională. Toți au fost de acord. Lucrurile au demarat prost pentru că am pus în cârca unui tânăr și veleitar nefericit sarcini care îl depășeau mai ales pentru minusurile sale de caracter. A întârzâiat la prezentarea cuprinsului și s-a făcut de cacao. Chestia a fost că la câteva luni un alt nefericit mi-a prezentat opera sa, o broșură de birotică. La un alt interval, altul mi-a pus în brațe o carte de birotică unde coautoare era și muierea lui. Și lucrurile nu s-au oprit aici. După un timp Traian Durcel a venit cu cartea de birotică făcută de un alt colecti, adică de oameni care au înțeles ce înseamnă sălucrezi în echipă.
Morala: instrumentiștiidominați de orgolii de tot râsul, nu vor accepta să cânte într-o orchestră. Savanții de doi lei care se cred de la distanță genii, nu acceptă decât să scrie cărți ca unici autori sau cel puțin să fie coordonatori, fără a scrie o pagină. Așa se explică lipsa cărților noastre fundamentale de istorie, a enciclopediilor și a piramidelor antice în București.
(07 noiembrie 2017)
No comments:
Post a Comment