Falsificarea istoriei

Există la noi predilecție pentru falsificarea istoriei, mai mult ca la oricare alt popor. Se zice că istoria cea mai stabilă este cartea Istoria Cubei. La noi, știu eu numai câteva istorii care cu evenimente trăite de mine sunt reflectate în cărți cu totul altfel decât evenimentele s-au derulat. Nu învățăm nimic nici din trecutul apropiat, nici din prezentul care este lângă noi. Aici totul se rescrie cu mare viteză și tot ce se considera măreț și sublim ieri, azi devine grotesc, miciună și de aruncat la gunoi. Culmea este că aceiași istorici care au scris paginile ieri, le vor rescrie azi pentru a da bine conducătorilor, căci orice potaie se poartă bine cu stăpânul care-i dă o pâine și care se vrea lins și gudurat.

Când legionarii au venit la putere au demolat și ei tot ce li se părea necorespunzător ideologiei lor.

Când comuniștii au venit la putere, au topit și ei nenumărate statui și au acoperit mozaicurile. Dacă ar citi cineva istoria lui  Mihail Roller s-ar îngrozi doar parțial, căci și istoriile de azi au exact aceleași păcate: sunt scrise cu picioarele. Tot ei, în cei 50 de ani au schimbat pe cei ce frecventau soclul masiv de granit de la Piața Scânteii, ultimul demontat în bucăți și dus la Mogoșoaia, fiind Lenin după 1989. 

Ceea ce mi se pare hazliu este procesul comunismului, făcut de cei care au jurat să-l slujeaască, sub semnătură când au fost primiți în PCR, dar și de cei care au fost copiii unor nomenklaturiști alungați de Ceușescu de la masa cu bunătăți, căci veniți pe tancurile rusești nu mai erau atât de patrioți precum era dorința sa.

Citesc cu amuzament cu unii scriu cărți de istorie nedocumentate, un fel de foiletoane superficiale, în care își dau cu părerea despre ceea ce a fost în perioada comunistă, despre Revoluția din 1989, dar și despre ceea ce a urmat, trunchierea sau înfrumusețarea fiind cuvinte de ordine în arta cosmetizătii. Undeva, înainte de 1989 au apărut niște cărți care la 20 de pagini de text original aveau 40 de pagini de fotocopii de documente. Și acestea aveau păcatele lor, căci dacă din 1.000 de documente sunt extrase 10 care spun numai o opinie, este clar că se produce deformarea istoriei în mod subtil, conștient și pervers, prin omisiune totală și prin preluare parțială.

Există și o explicație coerentă asupra faptului că noi nu dispunem de o carte de istorie de 350 de pagini, densă, cu poze și mai ales foarte bine argumentată, care să reziste în timp 50 - 100 de ani, fără reparații capitale așa cum se întâmplă acum de parcă am vorbi de o geoarsă de mașină neîntreținută. 

(03 septembrie 2017)