Nenumărate aberații se nasc din capul înfierbântat al unora sau din orgoliile nemăsurate ale altora. Ei motivează acele stupizenii prin nevoia socială. În acest fel:
- se înfiinșează facultăți fără studenți;
- se construiesc azile de bătrâni pustii;
- se suprapopulează specializări;
- se supradimensionează clase;
- se definesc profesii nefrecventate;
- se crează posturi ce nu se ocupă.
Pentru a da credibilitate, acei indivizi imaginativi, dubioși, aiuriți și cu sete de a fi luați și ei în considerare cumva, își caută niște prieteni pe la oarece instituții centrale, de regulă directori, cu semnătură în pix. Îi roagă pe aceștia să facă niște referate drăguțe prin care să spună că ei acolo, în acele instiruții, au nevoie ca aerul de nu știu ce specializare, exact ceea ce solicită amicul lor, ei ca directori fiind pentru acesta un fel de personaje providențiale. Cu câteva astfel de răvașe, indivizii merg și solicită oarece, tocmai pentru că nevoia socială este stringentă și universul nu mai avansează dacă acel oarece nu se înființează. Știu eu niște cursuri de mastere înființate așa și care n-au funcționat niciodată din cazuă că n-au avut candidați. Una este așa-zisa nevoie socială, artificială generată de o rugăminte și cu totul altfel stau lucrurile pe piața muncii.
În opinia mea trebuie cumva responsabilizat totul. În Franța știu că poeții care au colaborat cu guvernul de la Vichy au scris pe volume un text care arată acest lucru, blamabil. La noi, poeții care l-au cântat pe dictator zburdă zglobii, ca și cum ar fi fost oponenții fervenți ai comunismului. cei ce invocă nevoia socială și dezvoltă alocări de fonduri ineficiente trebuie sancționați dur, iar a doua șansă de a face asemenea ghidușii să nu le mai fie acordată. Ei trebuie arătați cu degetul și altora să li se spună despre ei: așa nu!
(07 iulie 2017)
No comments:
Post a Comment