#OK

Hashtag este atât de utilizat în mesaje, în reclame, în bancuri și în tot felul de texte, încât s-a banalizat rău de tot și chiar va trece în desuetitudine. Mi-am permis să scriu și eu #OK pentru a arăta că OK pur și simplu nu mai este suficient pentru a arăta că totul este în regulă. Trebuie spus că totul este cu mult mai mult decât în regulă, adică al dracului de în regulă sau cum zicem noi, cum nici că se făcea mai bine decât să fie în regulă. Cu #OK superlativele pălesc în integralitatea lor și viața o ia de la zero. Nici nu mi-aș închipui să fie altfel, din moment ce folosim sintagme aiurea, fără să înțelegem ce vorbim. Nu-mi propun să discut despre verbul a lupta, dar lupta presupune două părți, o parte A și o parte B. Una din părți reprezintă binele și cealaltă parte reprezintă răul. Să zicem că partea A reprezintă binele și partea B reprezintă răul. Dușmanul lui A este B. În cazul mai concret, A este cine știm noi și B este corupția, adică răul. Este corect să spunem că A luptă cu corupția. În urma acestei lupte, partea B cade răpusă. Așa este în orice luptă. Am niște întrebări legate de construirea sintagmei luptă împotriva, știind că împotriva miroase a un fel de negație. #OK, că am impresia că filosofia nu prea ține, ori limba română ne joacă feste, din moment ce prea mulți folosesc cum că X își aduce aportul, iar Y face lucruri mai superioare... Vai steaua și a lui X, vai steaua și a lui Y!

(05 iulie 2017)