Profiluri de manageri

Când vorbesc despre manager, vorbesc numai de project management. În mintea mea, aia câtă mi-a mai rămas până la ora actuală, managerul există numai și numai legat de proiecte. Nu există, în mintea mea, manager ăn sine, adică unul care este pur și simplu, manager, că așa vrea mușchii lui sau așa dă mai bine la imaginea sa. Am lucrat la proiecte ca executant și numai după mulți ani am ajuns să fiu manager de prioect, chiar un proiect baban, de 100.000.000 USD, pe care mă laud că l-am dus la bun sfârșit, ca proiect de succes, despre care încă se mai borbește și în ziua de azi. Deci, sunt îndreptățit să scriudespre profiluri de manageri, căci am avut ce vedea și ce învăța.

Profilul de manager adevărat, corespunde acelui individ care știe proiectul, știe meserie și cheamă pe executanții de la nivelul de sub el și le spune:

- ce au de făcut;

- care sunt resursele disponibile;

- care este cantitatea de executat;

- timpul alocat, cu rezerve cu tot;

- care sunt operațiile;

- cum se validează calitatea;

- ce recompensă se primește.

Totul trebuie să fie clar. Managerul adevărat execută un ciclu complet de operații să arate că știe despre ce vorbește, cum folosește resursele, arată care este rezultatul. Executantul trebuie să știe tot, mai ales cum va fi evaluat, pentru a nu apare ceva mai târziu discuții legate și de cantitate și de calitate și mai ales de venituri. Managerul adevărat nu arată că executantul va face ceea ce el a vist azi noapte, ci totul are la bază documentații. Mie, acest tip de manager mi-a plăcut, l-am apreciat, cu acest tip de manager aș fi vrut să lucrez și eu am avut ca obiectiv să semăn acestui profil.

Profilul de manager indecis, în care echipa este streastă îngrozitor pentru că:

- vine dimineața cu un obiectiv;

- spune despre cantitate și calitate;

- nu dă detalii despre procese;

- îi trimite pe executanți la treabă;

- după câteva ore sau zile schimbă obiectivul;

- vorbește despre alte resurse și activități;

- menține termenul de finalizare;

- munca anterioară devine fără valoare;

- executanții nu știu care sunt recompensele;

- eventual mai schimbă obiectul de câteva ori.

Am întâlnit acest profil de manager indecis, care nu este în strare să-și asume decizii și care nu are viziune, iar pentru mine a munci în zadar a fost cel mai enervant lucru. Eu de fiecare dată am cerut scris ceea ce am avut de făcut și managerul de acest profil, când a avut nefericita inspirație să mă tragă de urechi asupra unor aspecte care i se datorau, primea chiar în fața șefilor săi răspunsuri absolut incomode. Este adevărat că nu am mai colaborat cu astfel de indivizi și sunt mândru. Mai mult, i-am compătimit pe toți cei care relaționau cu ei și după aceea sufereau dezamăgiri în cascadă.

Managerul tembel este acela care a ajuns manager dintr-o mare eroare a șefilor, care văzându-l meseriaș, au crezul că fac rahatul praf, numai că ei plătesc niște costuri îngrozitoare. Managerul tembel:

- are echipă numeroasă;

- se crede atoateștiutor;

- consideră că membrii echipei sunt niște proști;

- nu știe să distribuie sarcini;

- nu are încredere în nimeni;

- muncește el pentru toți;

- nu știe să explice ce are de făcut echipa;

- alege colaboratorii fără criterii corecte;

- nu face evalări corecte;

- diferențierile prin salarii sunt arbitrare;

- încurajează nemunca;

- cere ca lumea să-i stea în jur oricum;

- se bucură să fie lăudat;

- stimulează turnătoriile și tensiunile.

Mă laud că am identificat cu mare ușurință acest profil de manager și am fugit ca dracul de tămâie de așa ceva. Era unul care vorbea de un proiect de 4.000.000.000 $, investiții ale altora, el fiind absolut calic. Nefiind în stare să răspundă afirmativ la întrebarea dacă el are în conturi 1.000.000.000$ am întrerupt discuția. El nici casă proprietate nu avea, dar îmi sugera mie să pun gaj apartamentul meu în bancă. Managerul tembel este escroc, megaloman și nu are niciun proiect de succes.

Nu vreau să se înțeleagă de aici că experiențele mele au fost sublime. În niciun caz nu așa au fost. Am avut și multe colaborări cu manageri sub orice critică, dar la mine este ca în chestia cu finul care nu vede păsărica fiei decât o singură dată, la botez. A continua lucru în echipe ale unor manageri de doi bani, fără talent și fără caracter, am asimilat-o cu masochismul pur și am evitat tortura.

(01 iulie 2017)