Finanțarea pe bază de proiecte nu este nici pentru proști

Cu fiecare zi care trece, constat că s-au cheltuit banii pe proiecte anapoda, care nu folosesc nimănui. Unii au făcut telegondole pe care nimeni nu le folosește. Alții au făcut terenuri de fotbal, acum năpădite de ierburi, prin neîntrebuințare. Alții, au făcut azile de bătrâni de 5 stele cu 2.000 e euro pe lună, goale, chiar dacă au plasme imense în camere. Alții au făcut canalizare inutilizabilă pentru cetățeni. Să nu mai vorbim de patinoarele inutilizabile, de bazinele de înot fără apă și fără personal, de parcurile sub arșița soarelui din cîmpie. Ce constatare am făcut este simplu de dedus, dar jenant în același timp. Unii spun că setea de câștig este aceea care a generat toate situațiile aberante, că numai corupția a fost aceea care a declanșat mecanismele răului în a derula astfel de proiecte cu finanțare babană. 

Realitatea este cu totul alta. Cei care au stabilit obiectivele strategice de finanțare, au fost și proști și superficiali și iresponsabili, pentru că nu au stabilit clar despre ce obiective este vorba, impunând criterii de performanță pe termen lung, cu responsabilizări directe. Cei care au conceput proiecte au fost nu corupți și lacomi, ci proști, pentru că au ales să facă niște chestii care frizează idioțenia crasă, prin inutilitatea celor realizate. Să nu-mi spună mie că cel care a făcut proiectul cu terenul de fotbal în pantă era un geniu. Să nu-mi spună mie că cel ce a făcut proiectul cu telegondola care nu duce nicăieri din zona aceea defaforizată a fost un gânditor de Hamangia. Nu, a fost un prost și nimic mai mult. Dacă cei ce au propus proiecte proaste, au fost niște nedeștepți, cei ce le-au aprobat au fost și mai nedeștepți, iar finanțatorii acestor proiecte au fost peste toți în nedeșteteptăciune. Stau și mă gândesc la chestia cu transplantul de plămâni, unde tot prin proiect finanțat s-a făcut ceva, dar lipsește din lanțul abordării exact ceea ce nu trebuia, adică secția de recuperare. Este ca și cum s-a făcut sala de sport pentru sărituri de la trambulină în apă și jos nu se regăsește bazinul în care ar trebui să fie apa. Concluzia este una singură și crudă: finanțarea pe bază de proiect este numai și numai pentru oamenii deștepți. Aceștia propun proiecte pentru a realiza obiective de maximă utilitate și eficiență. Ei fac toate calculele de impact corecte, în ipoteze normale de folosire, având estimări credibile. Cei ce selectează din proiecte bune și foarte bune, sunt specialiști evaluatori deștepți, care văd cine realizează proiectele, cât de utile sunt și au certitudinea că în comunități acele obiective vor contribui în mod real la creșterea calității vieții oamenilor. Și finanțatorii acestor proiecte bune, aprobate de evaluatori buni, trebuie să fie la rândul lor niște bancheri de succes, adică deștepți, să asigure ritmicitate finanțării și suficiența fondurilor. Ca toate să se întâmple așa cum se cuvine, cei ce au managementul programului de finanțare și elaborează strategii, fac ghidurile, definesc liste de cerințe, construiesc regulile jocului, trebuie să fie ei înșiși deștepți, ca textele lor să fie clare, fără fisiră. Când proștii se bagă în seamă intrând și ei în proiecte, se alege praful, căci:

- strategiile sunt ambigue;

- ghidurile sunt varză;

- ofertele de proiecte sun submediocre;

- procesele de evaluare sunt discutabile;

- finanțarea are sincope;

- obiectivele realizate sunt erori;

- inutilitatea este la cote alarmante.

Concluzia concluziilor: 

finanțarea pe bază de proiecte nu este nici pentru proști și nici pentru nebuni.

(05 iulie 2017)