- O babă vindea și ea la o tarabă, niște verdețuri. Piața era pustie că se terminase ziua. A venit la ea un bărbat cu un curcan. A întrebat-o dacă vrea să vadă și ea o minune. Adică dacă vrea să vadă un curcan care face sute de lei. Baba a zis că vrea. Omul a pus curcanul pe tarabă.L-a făcut să dea din aripi. Curcanu a dat din aripi și a căzut pe tarabă o hârtie de o sută. A întrebat-o pe babă dacă mai vrea să vadă încă o dată minunea. Baba a zis da. Minunea s-a repetat. Bărbatul a întrebat-o dacă vrea curcanul pe 500 de lei. Baba a scos din sân o batistă. I-a numărat cele 500 de lei. S-au despățit fiecare du crumul lui. A doua zi, baba făcea haz de necaz cum a muștruluit-o moșul ei. Curcanul era așa de jigărit că nici de friptură nu era bun pe a doua zi.
- Un tip, coleg de-al meu dorea să-și cumpere o garsonieră în Romană. Acolo sub 50.000$ nici gând de așa ceva. La mica publicitate a apărut un anunț exact cu ceea ce dorea colegul meu, de parcă cineva îi citise gândurile. A mers, a văzut, i-a plăcut. Garsoniera era liberă, era proaspăt zugrăvită și îl aștepta pe el la 25.000$. I se crea un avans de 5.000 și a doua zi urma să facă actele. El a dat 5.000 fără să clipească. A doua zi când a ajuns la întâlnire nu a venit nimeni. A mers la garsonieră. Era ocupată, mobilată, nezigrăvită. Parcă fusese un vis. Cel ce locuia acolo a zis că tot ce zicea colegul meu sunt simple născociri.
- Topul de la care am cumpărat apartamentul unde locuiesc era dornic să vândă rapid și cam la orice preț. Cineva îi vânturase ideia că dacă va cumpăra o Dacie papuc și va transporta materiale de colo-colo, va câștiga într-o săptămână tot ce a cdat la preț și va recupera și costul mașinii. În mintea lui era clar ca acea mașină îl va face boier în câteva luni. Optimismul acela m-a speriat. Am convenit la un preț bun, am făcut actele și după un timp l-am văzut prin bloc. Nu venise nici cun un Bentley Continental GT, nici costum Hugo Boss nu purta, iar la mână nu avea un Hublot Big Bang Tourbillon Big Date, ediție limitată.
- Povestea cineva că a venit de la un tir unul care făcea pe turcul și simula că vorbește stricat românește. Zicea că are nevoie de bani. Vrea să vândă o verighetă destul de mare. Cerea 500USD pe ea. Când a văzut că nu e nimeni interesat a lăsat la 300USD, apoi la 100USD și în final la 25USD. Un tip nu și-a dat seama și a dat cei 25. După un timp ne-a zis că era de cupru, că s-a înverzit când a întrodus-o în acidul de la bateria tutoturismului său. orice om e dornic de un chilipir. Sunt în realitate și situații în care un om vinde un da Vinci fără să știe ce are în casă. De multe ori nici cumpărătorul nu știe. Așa am văzut pe concret Unul a vândut o pictură de Rudolf Schweitzer-Cumpăna, fără să știe cât de valoroasă este, iar cumpărătorul a luat-o că i-a plăcut pur și simplu peisajul cu lacul și cu tufișul. Prețul cerut dar și prețul cel plătit erau cam de 300 de ori mai mic decât se vehicula în piața de artă din București.
Friday, April 1, 2016
Păcăliți și înșelați
Voi scrie câteva povesioare.
Subscribe to:
Post Comments (Atom)
No comments:
Post a Comment