Bugetarii milionari în EURO. Cum și de ce?

Acum în campania electorală au apărut:

- cârcotașii;

- invidioșii;

- necugetații;

- întrebătorii;

- necurajoșii;

- nepomicultorii.

Toți aceștia au tăbărât pe acea categorie de bugetari care învârt sutele de mii de euro asa cum țâranii învîrt cu lopata de lemn grâul pentru a scoate pleava din el. este de-a dreptul revoltător să vezi cum niște bugetari care se zbuciumă pentru semenii lor sunt măcelăriți în fel și chip pe nedrept, doar pentru faptul că au milioane de euro la saltea, la teșcherea sau în conturi dacă sunt lipsiți de imaginație. Așa cum cine dorește să facă o bombă atomică:

- intră pe Internet și găseste toată documentația;

- intră în alimentară și cumpără 80% din materialele necesare;

- se duce la un vecin că ăla are în magazie orice dacă a luat de pe stradă tot ce i-a ieșit în cale;

- cumpără șuruburi și niște tablă de la ferometal;

- se apucă de treabă;

- nu testează în poligon că merge la sigur,

tot bugetarul care are un pic de minte și face un picuț de agricultură:

- ia un bănuț de un eurocent;
- caută un locșor cu mult soare în grădină;
- înfige bănuțul în pământ;
- udă zilni acolo;
- stârpește bălăriile din acel loc;
- așteapătă;
- când crește pomușorul îl pigulește;
- la momentul potrivit îl aloiește;
- omoară cu mânuța sa toti dăiunătorii.
Când pomul a crescut, înainte de a rodi se va constata că frunzele lui sunt bacnote de  5 sau 10 sau 20 de euro. Am spus că altoirea trebuie făcută la momentul potrivit. Dacă se face când nu trebuie, pomul rămâne pitic și frunzele lui încet-încet devin niște chestii bune numai pentru fotosinteză, în niciun caz pentru scopul nobil pentru care a fost pusă sămânța. Eu știu  niște tineri sau să zicem mai puțini tineri, căsătoriti în afară, cu drumuri dese în Emirate, care au plantat nu unul, ci mai mulți pomișori, care i-au udat cu mare atenție și care au făcut altoirea în ziua, la ora și în secunda care trebuia. Pomii lor au legat rod, iar frunzele lor era numai și numai de bacnote de 500. Să moară toți dușmanii și toate dușmancele lor, așa cum zice o manea celebră. Cu o coroană stufoase, încărcată de frunze și cu câțiva pomișori în grădină, cei pe care îi știu eu, bugetari sadea, au reușit să strîngă, să strângă, dar s-au chivernisit. La noi este tradiția pentru cei care au culturi de tutun de a pune frunzele la uscat. Cine a fost atent, a văzut în locuri mai dosnice dar și cu un pic de soare, nu prea mult, exact aceleasi spaliere cu bacnote puse la uscatm, după ce au fost culese din pom. Nu trebuie căldură mulță, ca bacnotele să arate ca noi, vepârlite de razele prea puternice ale soarelui nostru dâmbovițean.
Mă aștept ca lumea să înțeleagă o dată pentru totdeauna că bugetarii vrednici, care știu să muncească de dimineață până seara la livadă au, iar ceilalți care nu, nu au.
Noi avem proverbul: să moară capra vecinului. Acum a fost actualizat: să moară capra vecinului, dar să moară și vecinul. Îmi doresc tare mult să nu apară acum proverbul: să se usuce pomul vecinului: Aș fi și mai trist dacă, invidioșii văzând mândrețe de pomi cu frunzele-bacmote să inceapă să blesteme: usca-i-s-ar să i se usuce pomul ăstuia! Nu de alta, dar e mare păcat, deși pentru un pic de gramatică în utilizarea corectă de cratime n-ar strica să mai exerseze omul o înjutătură, un blestem mai nevinovat. Am arătat cum se fac banii. Am răspuns și la întrebarea de ce trebuie spuse vorbele de duh în sprijinul gramaticii.

(01 aprilie 2016)