Spectacole de folclor și etc...

Despre spectacolele de folclor voi vorbi despre ele ca despre șușanele, adică șușe, pentru că:
- nu sunt organizate pe principii economice;
- au la bază cheltuieli din banul public;
- sunt pline de improvizații;
- au participări dintre cele mai pompoase;
- reproduc lucruri prăfuite și uzate moral;
- textele sunt stupide și trăncănite;
- se face playback la greu;
- arată nonperformanță;
- preiau la nesfîrșit niște chestii de joasă calitate;
- nu au rol educativ;
- sunt repetări ale unor rețete răsuflate.
Acum sunt câteva zone unde sunt bani și acolo:
- este plătită o structură orchestrala în care cuvântul MAȚIONAL este obligatoriu;
- musai este organizat și un festival;
- apar aceiași artiști ca invitați cu microrecitaluri vechi;
- se apelează la sentimente nobile folosind cântece patriotice;
- pe durata a mai multor zile se cântă și se dansează;
- intrarea este liberă.
Decorurile sunt cu:
- fundal rozaliu sau vernil și cerul este bleu;
- tăpșane, podețe și un râuțor;
- pomii sunt infloriți ca în picturile naive;
- apare și un gărduleț și obligatoriu mesteceni;
- pe scenă în afara decorului este o fântână de lemn cu roată și ciutură;
- mai atârnă nișe fâșii de material;
- în centru pe un disc scrie despre ce eveniment este vorba.
E prea multă lipsă de imaginație.
Să scriu și câteva vorbe despre prezentatoare.
Ele au niște rochii lungi și vulgare.
Ele au costume naționale prea încărcate.
Ele au niște texte lungi, plictisitoare, plate și enervante.
Ele ocupă cam 25% din timp cu prostiile pe acre le debitează.
A fosy un spectacol oferit de primăria sector 3 la Sala Palatului prezentat de una Iuliana teodor sau Toader sau Tudor. A vorbit și a vorbit și a vorbit. Pe scenă era o nuntă. O hărmălaie cu mulți tineri care cântau de-a valma. Adică a fost ecva jalnic, banal, aiuritor și enervant. Din când în când câte un cântăreț sau o cântăreață mai ca lumea se produceau acolo și mai scotea sala din amorteală. Este timpul ca spectacolele să redevină ceea ce era în anii 1960, adică:
- decorurile so fie foarte speciale, cu motive naționale și nekitschoase;
- prezentatorul să anunte cine cântă și ce cântă, sec, fără texte tâmpite;
- orchestra să cânte sobru;
- să nu existe sub nicio formă playback;
- cântăreții să vină cu folclor autentic, nu cu făcături de doi bani de-ale lor;
- costumele tuturora să fie autentice, nedeformate;
- să lipsească chiuituri sau sintagme cu o lume, măi tată su alte prostii suprapuse pe orchestră.
Omul când pleacă de acolo să plece bogat nu enervat și gol, regretând că a pierdut timpul, că bani n-a dat din moment ce multe dintre spectacole sunt pomeni ușor electorale.
Spectacolele de folclor organizate pe principii economice, de plătit biletele sunt foarte rare.
Eu la toate spectacolele de folcor la acre am fost prezent erau organizate de primării, dar n-am zăbovit că erau slabe su organizate de sindicate prin relații în momente în acre nu sunt nunți și cântăreții cam șomeazp și prestează la tarife modeste mai ales când știu că se vad la televizor cateva zile mai târziu.
Acum că este campanie electorala în mai, sunt sigur că vor înflori șușele și toată lumea va fi fericită, mai puțin folclorul autentic, nemanelizat.

(6 martie 2016)