Motivat - nemotivat

Un om este trebuiesă realizeze un obiectiv dacă:
- acesta îi aparține 100%;
- dorește să mulțumescă pe cei din jur;
- îi aduce satisfacții materiale;
- vrea să demonstreze cuiva că este în stare de așa ceva;
- intră în competiție cu cineva;
- i se impune ca sarcină de la locul de muncă;
- va considera că respectivul obiectiv îl definește;
- este un prilej de a se remarca.
A realiza un obiectiv este una și a fi motivat să relizezi obiectivul este altceva.
Un om este motivat dacă:
- identifică efectele atingerii obiectivului;
- condițiile sunt rezonabile, nestresante;
- experiența da probabilitate de succes de peste 0,98;
- ce din jur consideră că șansa este foarte mare;
- primește încurajările și sprijinul celor din jur;
- are timpul disponibil care să permită o excelentă pregătire;
- partenerii sunt rezonabili;
- competiția este onestă;
- știe că are cunoștințele și forța necesară să reușească;
- un rezultat foarte bun atrage după sine alte avantaje în cascadă;
- cei din jur care intră în colaborare directă contribuie onest și eficient la atingerea obiectivului;
- aproape toți cei din jur au parcurs acest stadiu și îl încurajează;
- prin autoevaluare știe că are resursele necesare și suficiente pentru a face ce-și propune.
Un proiect bine construit aduce cu sine și motivarea necesară.Chiar dacă apar unele asperități, un om motivat va lupta cu sine dar și cu cei din jur sa atingă obiectivul, fiind deosebit de motivat.
Există situții în care apare demotivarea, care este opusul motivării. Un om motivat caută să găsească acele resorturi care să-l ducă spre atingerea obiectivului. Cel demotivat, din contră, identifică opreliștile din fața atingerii obiectivului. Cel motivat este plin de viațp, este un luptător. Cel demotivat, fost luptător, este acum blazat, inert și lipsit de fortța mersului înainte. Trecerea de la omul motivat la omul demotivat are cauze multiple din care se remarcă:
- primirea informației că lupta este pierdută, câștigătorul este deja cunoscut;
- trucarea procedurilor ce definesc competiția;
- termenele prea strânse insuficiente, exact ca să limiteze competitorii onești;
- discrepanța dintre ce se oferă și efortul neceasr obținerii;
- pierderea interesului pentru atingerea obiectivului din cauze sentimentale;
- atitudinea disprețuitoare a celor din jur, unii foarte apropiați;
- aparitția unei alte oportunități mult mai tentante.
Problema nemotivării este una banală, pentru că toți cei care nu sunt motivați să facă ceva sunt de fapt cei nemotivati, mai ales din lipsa unor modele de urmat.
Cel mai interesant exemplu de motivare este acela al luptei individului cu el însuși în a realiza un obiecftiv personal, unde totul depinde de acesta. Eu știu despre ce este vorba întrucât mergând la o sală de forță acolo se definesc programe și acolo se lucrează cu greutăți și se numără seturile și repetările. Definirea unui anumit obiectiv rezonabil ca timp, ca efort și ca disponibilitate la nivel fizic construiește elementele pe care se fundamentează motivarea. Atingerea obiectivului de a executa pullups la aparat, neasistat, stă la baza unui îndelung proces de a construi motivarea personală. Stabilirea unui program, a momentului la care să fie atins obiectivul, într-o formă realistă permite abordarea fără stres. Se știe că din 20 de sportivi care au vechime la o sala de forță de peste 3 ani, cam 15 realizează acest exercițiu în condiții foarte bune, supliemntând sarcina și efortul cu greutăți, adăugate la greutatea corpului. Traversând pas cu pas programul, deja am observat că motivarea are la bază premise realiste și de la o etapă la alta, nivelul de motivare a crescut. Executarea primelor exerciții pullups neasistat a permis creșterea motivării, îmbunătățind calitatea execuțiilor asistate, ca premisă a obținerii de execuții și mai bune neasistate. Este asemeni unei reacții în lanț controlul creșterii nivelului de motivare pe baza succeselor obținute în stadiile intermediare.
Demotivarea la sala de forță îmi este străină, întrucăt toate obiectivele stabilite au fost realiste, iar cei de la sala încurajează, nu au rolul de a scădea intereseul pentru un exercițiu, ba din contră fac aprecieri încurajatoare. sala de forță nu este mediul unde să se dezvolte germenii demotivărilor.
Motivarea și demotivarea sunt două stări în care un om se găsește dacă își dorește fie succesul, fie stagnarea sau nenumăratele dezamăgiri, ușor de invocat.

(11 martie 2016)