A planifica e una, a controla înseamnă altceva. Cât despre prognozre și estimare, diferențele sunt ca de la cer la pământ.
Când cu foarte mulți ani în urmă am discutat cu cineva despre necesitatea de a introduce în planificare variabile aleatoare, persoana s-a speriat de moarte. Avea în cap zarul cu feșe echiprobabile.
În realitate, dacă sunt stabilite N niveluri planificate pentru diverse chestii și la o analiză atentă se vede că sunt foarte puține cazurile în care nivelul planificat este egal cu nivelul realizat, este clar că diferențele se tratează statistic fiind vorba de abateri. Ți cum abaterile presupun probabilități de apariție, iată că, cioc, cioc, cioc, au venit și variabilele aleatoare la ușa planificării.
Nu e vorba de zar, nu e vorba de echiprobabilitate, ci de mici variații care se îcadrează între limite foarte strânse.
Adică a fost planificat să se facă 100 de produse și se fac uneori 101 produse, alteori 99 produse, dar niciodată nu se vor face 1.000 de produse sau 10 produse.
Acum că este compromis conceptul de plan, clar că și toate teoriile oricât de frumoase ar fi ele trebuie să rămână în așteptare, adică mai pe românește în stand by.
Cel care planifică trebuie să cunoască realitatea și să țină seama de ea.
Îmi amintesc cum un politruc care auzise și el de programare liniară reușise să facă un model care tripla producție de autorurisme. Numai că programarea liniară dă soluții în R, iar autoturismele se pretează la programarea numere întregi. Mai mult, tipul nu luase în calcul timpii tehnologici de răcire, timpii de întreținere a utilajelor și dacă mergea cu modelul lapartid și era agreat acolo își iscălea căderea liberă.
A controla este ușor. oricine care primește acest drept, este zmeu în a face control. Am vazut niște mucoși care l-au luat la întors pe un meșter, controlând în cea mai brutală formă ceea ce omul făcuse cu mare artă, cu dăruire și cu pricepere. Numai că roata se învârte, eu nu i-am uitat și când au venit ei să li se controleze munca, dacă erau note engative le-aș fi atribuit minus infinit cum face Iulia Albu pe un canal tv turcesc.
A estima și a prognoza devine și mai nesimțite ca activități dacă orizontul de timp este undeva prin anii 2050 sau 2100. Cine mai stă atunci să vadă că un neica nimeni a spus o bazaconie este greu de spus. Dacă ceea ce s-a prognozat acum 25 de ani se suprapune cu ceea ce este nivel efectiv, altfel stau lucrurile.
Cât despre evalări, numai cine joacă la LOTO ar avea dreptul să pună etichete, căci prețul care rezultă din evaluare fluctuează enorm față de ce ce se întâmplă în târg. La LOTO dă omul 3 lei și dacă are baftă câștigă un milion de euro, dacă nu, nu. Și la evaluare tot așa este. Dacă prețul evaluat este un milion și nu există cumpărător tot zero se cheamă. Sunt și situații când prețul din evaluare este X și produsul se vinde cu 500X.
Așa e în viață. Greu și urât, dar totul este practic și real.
(10 martie 2016)
No comments:
Post a Comment