Minciuni ca pe la noi

Nu de puține ori am văzut oameni care debitează minciuni cu o așa de mare ușurință încât am impresia că a minți este la ei o a doua natură sau chiar prima.
Minciuna nr. 1.
Joi 17 martie 2016 în Sinaia în dreptul restaurantului Bucegi era o damă care scosese spre vânzare niște pulovere foarte viu colorate pentru copii. M-am uitat la ele cu ochiul omului care știe foarte multe despre producția de tricotaje, căci am avut și producție de așa ceva imediat deupă Revoluție.
Femeia, nesimțită dealtfel, a început să vorbească și să zică despre faptul că acele lucrușoare frumușele în felul lor sunt hand made. Am întrebat-o dacă ea crede ce spune și fără a clipi din ochi a repetat chestia cu hand made. I-am demonstrat că minte cu nerușinare pentru că tot ce se tricotează la mașină este:
- cu ochiul egal;
- cu rând drept;
- cu productivitate scăzută;
- fără croiala prin tăiere;
- are variații de la un produs la altul.
În final, a recunoscut mica mincinoasă și a zis că hand made sunt numai niște aplicații cu acul de un simplism dus până la vulgaritate. Am văzut că se practică să se cumpere din oraș diferite chestii și să se aplice ori o cremă tot din tub, ori să se coasă niște etichete. Ăia care fac asemenea giumbușlucruri ne cred pe noi cumpărătorii atât de fraieri câ le înghițim improvizațiile.
Minciuna nr. 2.
Tot pe drumul Ploiești - București, la stradă sunt nenumărați speculanți care vând flori. Cine face o analiză cât de cât de marketing vede că toate florile sunt la fel. Cine crede că a dat peste ei munca se înșeală grav.Ei merg la o aceeași sursă, cumpără toți aceeași marfă, ieftină de regulă și ies în stradă să păcălească pe fraieri. Dacă stai de vorbă cu ei, spun că au în spatele casei solar și acolo dezvoltă o asemenea producție. Sunt demascați de ghivece care au eticheta producătorului și de pământul ășor uscat, exact ca în supermarket la raionul de flori. Unii vânzători ambulanți n-au nici măcar inspirația să rupă etichetele care spun despre ce floare este vorba. Niște semianalfabeți deja tipăresc denumiri în latină.
Minciuna nr. 3.
Tot pe drumul Ploiești - București, vânzătorii ambulanți au expuse caserole cu căpșune, frumos aranjate, exact ca în market. Ei zic în nesimțirea lor drăgălașă, nevinovată, funciară și degajată cu grație că le-au produs în solariile lor. De fapt în spatele casei cel mult este o grămadă de lucruri inutile sau un garaj sau o fântână sau niște cărămizi pentru o nouă construcție sau niște țevi furate de pe undeva sau probabil un autoturism nefuncționabil sau cine mai știe ce porcărie cu proveniență dubioasă.
Minciuna nr. 4.
O preiau de la un filmușor de Tv tot ceva de pe drumul Ploiești - București când reporterița o intreba pe o babă:
- Mamaie, bananele aste de unde le ai?
- De la noi din grădină, mămică, abia le-am cules azi dimineață!
- Dar portocalele, de unde sunt, mamaie?
- De la noi din grădină, mămică, abia le-am cules azi dimineață!
- Dar  fructele astea de kiwi?
- De la noi din grădină, mămică, abia le-am cules azi dimineață!
- Și grapefruit-urile astea?
- De la noi din grădină, mămică, abia le-am cules azi dimineață!
Așa că totul este clar. Pe lângă faptul că unii sunt puturoși și vor să câștige fără muncă, mai sunt și mincinoși.
Va trebui să regândim zicala că o nenorocire nu vine niciodată singură și să zicem că defectele vin la pachet.
Mă întrebam cum a făcut comunismul din țăran vrednic, țăran semivrednic. Dar capitalismul sălbatic de după 1989 l-a făcut pe omul de la țară  și mai mincinos.

(19 martie 2016)