Turnătorii voluntari la securitate și altundeva

Eu am trăit în comunism de la naștere în 1947, până la Revoluția din 22 Decembrie 1989 și tot ce voi scrie sunt aspecte desprise din realitatea pe care am trăit-o eu, deci sunt cum s-ar zice, la prima mână. Nu este nimic din auzite, sau extrase din cărți. Este o realitate care a existat în jurul meu, care uneori m-a marcat, dar de cele mai multe ori am perceput-o ca pe o piesă unde eu eram un spectator oarecare.
Am scris și o epigramă pentru un tip. Într-un anumit context i-am citit-o și i-am dat și cele două cîrți pe care special le cumpărasem de la librăria de pe Magheru, acum desființată, așa cum ușor-ușor se rescrie și istoria. Căci primul pas este ștergerea reperelor. Un reper cultural era chiar librăria Sadoveanu, care cu mai este. Nici muzeul Simu nu mai este.
Unui turnator :
        Pentru-a nu ma da uitarii, 
        Si s-ajungi cu mult mai mare
        Iti dau Bazele turnarii 
        Si Tratatul de turnare.
În ziua de azi, foarte mulți dintre turnători vin să vorbească despre trecutul lor glorios. Se consideră imaculați până în momentul în care fac ei un nu știu ce, deranjează și atunci li se scot angajamentul dar și chitanțe din acre se vede că au fost simbriași.
 Dar să vin cu niște exemple concrete:
- un tip student în ultimul an, fost muncitor, deci cu origine sănătoasă a avut impresia că unii dintre colegii lui uneltesc împotriva orânduirii; omul cu care împărțeam o coajă de pâine, fără să clipescă a făcut o turnătorie și m-a inclus intr-o lungă listă; ce a urmat în primăvara lui 1970, după colindele din 1969 nu este prea greu de diseminat;
- un alt tip, un gunoi dealtfel, văzând în parcare un ARO 244D cu numpr 2-B-9014 a întrebat al cui este; i s-a zis că este al meu. insul a bănuit că l-am luat din talcioc, drept care a făcut el
o mică turnătorie. am fost chemat, am arătat actele că era
cumpărat prin IDMS și totul s-a terminat ok;
- în învățământul superior, turnătoriile erau un deliciu. am avut ocazia prin funcția pe care am deținut-o să citesc diferite scrieri ale unor anonimi sau ale unor grupuri bine intenționate; se arăta acolo cât de rău este un coleg și cât de bun este un altul, încât era la mintea cocoșului, că cel rău trebuia să nu ocupe postiul și
cel bun să-l ocupe; se intuia 100% cine este autorul porcărioarei;
Turnătorii voluntari formau o cohortă imensă și bine organizată.
Ei se adresau:
- miliției;
- fiscului pentr aaverile ilicite, care trebuiau verificate după
  legea 18;
- miliției;
- CC al PCR;
- miniștrilor;
- securitații;
- secretarului general;
- oricui.
Nu este de mirare că acest sport a supraviețuit. Atunci, ca și acum petițiile sunt trimise spre rezolvare. Numai că nu prea se rezolvă prea mare brânză dintr-o mie de motive, din care unul este legat de supradimensionarea unei birocrații greoaie și ineficiente. Petițiile ajunf fix la cel acre a făptuit nedreptatea și deci soluție nu există.
Turnătorii voluntari aveau exercițiul scrisului îngrijit, cursiv, inocent și convingător. Nu oricui îi este laîndemână să scrie texte lungi cu detalii și să fie și convingătoare prin tonalitate și prin forța cu care detașarea este aparență, orientată spre binele general.
Cultura anonimelor pe care le-am detestat este una, turnătoriile cu autor identificat duce spre o măreție a unei forme de manifestare ăpe acre toți turnătorii abjecți o confundă cu spiritul civic, deși în spate se ascund:
- invidie;
- ură;
- dorința de a face rău;
- incapacitatea de a evolua;
- tentatia spre distrugere;
- micimea sufletească;
- incapacitatea de a face ceva util.
În toate situațiile este vorba de un interes ascuns. Pentru că turnătorii voluntari nu au nimic cu oamenii onești care din spirit civic anunță că cineva a spart o vitrină, că există un om căzut în stradă, că o persoană face rău intenționat și repetat, Turnătorul voluntar crează un context diferit de cel real. Am știut de un turnător care l-a turnat pe vecinul său ca de Sf. Mihail și Gavril îl serbează pe regele, deși era ziua onomastică a respectivei victime. Turnată fiind la securitate, bietul Mihăiță a făcut niște ani la stuf și la canal. Știu că și părinții mei au fost ciripiți de vecini și știu și dățile când am fost călcați fie de fisc, fie de securiști în haine lungi de piele, veniți cu GAZ cu prelată. oricum turnătorii voluntari au tras țara în jos și o mai trag. Unii dintre ei nu sunt sănătoși la minte și de aceea sunt extrem de periculoși prin mecanismele care sunt puse în mișcare pentru a fi verificate cele scrise de ei. Așa era și în timpurile de demult.
Turnătoria este o profesie, este o vocație și este o menire. Numai o anumită categorie de oameni îmbracă haina turnătorului. oamenii dinamici, cu inițiativă, buni profesioniști, niciodată nu vor fi turnători. Numai cei slabi, fără o bază solidă cad în ispita de a fi turnători, ca singura lor ieșire dintr-o situație delicată, pe care dacă ar recunoaște-o ar scăpa cu mult mai ușor decât în ași terfeli numele și viața și a se afunda în mocirlă ei și cei din familia lor. Ei se tem că se va afla despre o greșeală minoră și din orgoliu schimbă o mustrare pe un oprobiu public amânat sine die. Calitatea de turnător nu este deloc calitate, ci este cdel mai oribil defect.

(26 martie 2016)