Nimic nu este întâmplător în afară de ceea ce ne dorim să fie

Auzim foarte des:
- Așa a fost să fie!
- Ăsta a fost destinul!
- Ceasul rău!
- Așa a fost scris!
- N-avea ce face! Așa trebuia să se întâmple!
Toate acestea lasă să se întrezărească faptul că întâmplarea joacă un rol determinant.
Sunt foarte rare situațiile în care hazardul este cu adevărat vinovat de c ni se întâmplă uneori. Marile situații aparent fără ieșire au factori favorizanți nenumărași care arată că nimic nu este întâmplător.
Mergeam pe trotuar și trebuia să traversez pe o trecere de pietoni. Am fost foarte iute de picior să mă feresc de un autoturism condus de o domniță care se conversa la telefon. Eu m-am ferit, dar domnița nu a mai reușit să evite peste vreo două sute de metri impactul cu o mașină care circula corect. Niciuna din zicerile:  așa a fost să fie, ăsta a fost destinul, ceasul rău, așa a fost scris, n-avea ce face,  așa trebuia să se întâmple, nu-și găsesc acoperire din simplul fapt că dacă domnița nu vorbea la telefon și conducea cu atenție nici cu mine nu ar fi avut nimic, dar nici nu și-ar fi boțit mașina destul de nasol.
Se întâmplă destul de frecvent să se dărâme pereții unor șanțuri și să înghită sub mormane de pământ oameni, unii dintre ei nemai fiind salvatți de echipe. Există niște norme obligatorii de securitate a muncii care impun ca acele șanțuri să fie astfel realizate încât să aibe niște elemente de protecție și malurile să nu se mai surpe omorând oameni. Normele de protecție sunt cunoscute, oamenii semnează în carnetele de instructaj și toată lumea crede că-și face treaba. În realitate, oamenii se fac că fac. Cei care proiectează lucrarea și spun că trebuie făcut un șanț nu spun nimic despre modul de protecție că ei cred că lumea știe despre ce este vorba. Muncitorii lucrează sub presiunea șefilor care știu că muncitorul a semnat și dacă se întâmplă ceva mortul este de vină. Dacă însă se aplică procedurile cu singuranță ca evenimentele nefericite nu se produc. Dar într-o civilizatie a lui merge și așa, totul este posibil.
În momentul în care sunt neglijați factori esențiali, se face loc hazardului, adică întâmplarea începe să joace un rol esențial, fiind de-a dreptul o fatalitate să se întâmple ceva rău.
De foarte multe ori, neglijând lucruri simple, se ajunge la situații absolut neplacute. La o intersecție unde este semnul STOP, din 20 de mașini opresc în medie 2, celelalte doar micșorează viteza. Inainte de montarea limitatorilor de viteză, la acea intersecție se produceau zilnic 3-4 accidente destul de severe. Acum se produc cam 2-3 pe săptămână. Cauza este nerespectarea semnului STOP de către cei ce vin de pe strada cu sens dublu de mers, căci prioritară este o stradă cu sens unic astfel definit pentru a da fluență circulației.
Ne dorim să apară probleme atunci când:
- realizăm o instalație electrică improvizată;
- reducem consumul de beton cînd se toarnă o temelie;
- nu utilizăm nivela pentru a asigura caracterul plan al pozitionării unui frigider;
- parcăm mașina pe trotuar și mergem în marșarier neatenți;
- vrem să arătam că suntem în stare să stingem țigara în benzină;
- nu scoatem o instalație din priză și efectuăm o reparatie fără mănuși de protecție.
Existând proceduri, ele doar trebuie învățate și aplicate cu strictețe. Nimic nu este întâmplător în afară de ceea ce ne dorim să fie întâmplător, adică rău de tot, chiar când nu ne așteptăm. Orice improvizație crește șansa apariției factorilor de risc. Riscul nu este asociat unui eveniment fericit. De aceea, este esențială cunoașterea rețetelor prin care se derulează procese în condiții de maximă siguranță. Orice altfel de abordare este o mare eroare și cnsecințele sunt dintre ecle mai neplăcute.

(12 martie 2016)