Succesul este o chestiune foarte clară. Numai pe Dâmbovița nu este clară această problemă. Lucrurile trebuie să fie foarte clare, adică trebuie definit pentru fiecare situație ce inseamnă succes și ce nu este succes.
La un examen, dacă sunt 10 locuri și 100 de candidați, se va zice că o persoană a candidat cu succes dacă notele obținute îl clasează în primii 10. Noi avem obiceiul de a ne mângâia singuri pe creștet aratând că:
- suntem primul sub linie;
- suntem între primii 20 sau 30 sau..
- subiectele nu au fost din materialul dat la bibliografie;
- corectorii nu și-au făcut datoria corect;
- a bătut soarele în geam și nu ne-am putut concentra;
- niște energii ale flăcării viotel au redus puterea noastră de concentrare.
Adică, căutăm dar și găsim scuze.
Oricare dintre noi trebuie să se gândească la faptul că succesul este asemeni unui obiect: îl ai sau nu-l ai. E ca o pereche de pantofi. O ai sau nu o ai. Te strânge sau este prea larg. Este confortabil sau nu.
Cine crede că succesul se obține ca un joc aleator, face o mică greșeală.
Succesul se construiește și are managementul de proiect, pentru că cel ce vrea să aibă succes undeva, în ceva trebuie să definească un proiect, să-l urmărească pas cu pas.
Succesul înseanmă multă muncă. Cine crede că succesul este rodul hazardului, face cea mai mare eroare a vietii lui.
Managementul succesului presupune un obiectiv, presupune un interval de timp, nenumărate condiționări și multă determinare în a face pas cu pas ce scrie acolo.
La o olimpiadă am văzut la alergări pe gheță cum s-a produs o busculadă și a luat medalie de aur exact cine nu visase nici în viselel lui cele mai colorate. Este o șansă la un miliard.
cam atăt despre managementul succesului. Pisica a murit că a fost prea curioasă.
(11 martie 2016)
No comments:
Post a Comment