George Crin Laurențiu Antonescu - un portret

Despre Crin Antonescu s-au scris foarte multe. Și acum scriu ca politicianul liberal Antonescu, pe numele său adevărat George Crin Laurențiu Antonescu, ar fi trebuit să fie un personaj de mare dimensiune și de mare clasă, dacă.

Eu am o teorie: un om de nota 10 merge pe stradă de nota 10, manâncă de nota 10, scrie o scrisoare de dragoste de nota 10, adică în rezumat, face totul de nota 10.

Un om de nota 4 merge pe stradă de nota 4, manâncă de nota 4, scrie o scrisoare de dragoste de nota 4, adică în rezumat, face totul de nota 4.

Există și excepții pentru oamenii care iau note diferite și trebuie calculată o medie aritmetică. Deși la clasa a I-a elevii învață să nu adune mere cu pere, prin niște artificii, lucruri neomogene sunt strânse într-un indicator numit medie aritmetică și așa ne trezim cu ierarhizări năucitoare, de parca un 10 de la matematică adunat cu un 5 de la muzică dau media 7,50, medie care se obține și dintr-un 5 de la matematică împreună cu un 10 de la muzică.

Cine a vrut să-l improște cu noroi pe Crin Antonescu a făcut-o cu toate ocaziile posibile dar mai ales imposibile, în fel și chip arătând că:

- a fost un biet profesoraș de istorie într-un oraș de provincie, deși toată lumea știe că provincia a dat 

     pe unii dintre cei mai importanți oameni ai săi de cultură; Brâncuși nu era bucureștean;

- bântuit de o slăbiciune a fost agățat de elevii săi de un gard, chestie urâtă inventată chiar în 

   momentul în care s-a văzut că politicianul Crin Antonescu are verbul puernic la el:

- în studenție a avut două rateuri, pe care politicianul n-a găsit o manieră convingătoare să le justifice,    deși avea o mare avrietate de argumente și credibile și solide;

- a bătut palma cu dușmanul său și profită din plin de avantajele create, lucru demontat rapid;

- a fost turnător la securitate sub numele de cod de Porumbacu, după cum susține un ofițer Ichim, 

   aspect savuros, insă negat cu argumente importante de politician;

- nu a știut cum să procedeze cu femeia din viața lui, atac și mizerabil dar și odios făcut la Cluj;

- a achiziționat un apartament la jumătate din preț, fără a se dovedi afirmația;

- a ieșit din viața politică prea tânăr deși Galois a spus tot ce avea de spus în matematică până a muri 

   la cei 21 de ani ai lui;

- a forțat trecerea la Popularii Europeni prin AdinaVălean, lucru care nu are cum să-l demosntreze 

  cineva, deși toată lumea vorbește de indicii, care în opinia mea sunt foarte subțiri;

- anunțul din 25 mai 2012 cu europarlamentarii trecuți în bloc de la ALDE la PPE nu avea cum să fie 

  opera unui om singur,  fie el și președinte de partid, mai ales că se vedea de la o poștă ce este 

  complet izolat;

- a fost necugetat când a abandonat funcția de șef al Senatului, dar a fost bine calculat momentul;

- a pierdut șefia partidului într-un mod lamentabil;

- pe durata celor câteva săptămâni cât a fost președinte inyerimar a dat măsura limitelor sale.

Dacă este analizat un om, i se găsesc și calități dar și defecte. La noi, asa-zișii jurnaliști ori pun întrebări date de cel intervievat, ori pun întrebările lor stupide cu ce simțiți, cum va simțiți, ce număr purtați la pantof sau în cel mai bun caz niște întrebări capcană, dar nu vreau să acuz pe nimeni că dă inteligența de afară din țeastă. Crin Antonescu, cât a fost copreședinte la USL era pupat de unuii, detestat de băsiști. După ce n-a mai fost nimic, l-au atacat și unii și ceilalți. Epitetele adresate de trei ani încoace nu au fost deloc măgulitoare. Cert este faptul că George Crin Laurențiu Antonescu nu o duce rău și din când în când e găsit pe aeroport ori că pleacă spre Bruxelles, ori că vine de la Bruxelles, ceea ce este mai mult decat confortabil, el fiind acum soțul doamnei Adina Vălean, vicepreşedinte al Parlamentului European, poziție obținută cu sprijinul dezinteresat al PPE.

Au fost câteva momente când l-am auzit pe George Crin Laurențiu Antonescu vorbind fie la tribuna Parlamentului, fie la mitinguri, fie răspunyând la întrebări, fie răspunyând provocărilor unor tipi incisivi la confruntări nearanjate. Îmi aduc aminte de discursul său perfect și ca tonalitate dar și în conținut, când minerii doreau să vină spre București în iarna lui 1997, pe când Radu Vasile încheia Acordul de la Cozia. Era atunci un Crin antonescu viu, profund, alert și ce verb avea! Am crezul că el va fi marele bărbat de stat pe care acestă țară îl aștepta de o sută de ani. N-a fost să fie.
Cu toții am  ratat momentul de a avea un adevărat bărbat de stat în persoana lui George Crin Laurențiu Antonescu. E așa de trist că peisajul a devenit sterp, uscat și arid, fără ploi, fără sunete, fără verb.

(28 martie 2016)