Mediocritatea este definită în dicționarul explicativ al limbii române ca fiind starea conform căreia o persoană este lipsită de calități intelectuale, nu are talent, dar nu are nici merite. Mediocritatea este o caracteristică a persoanelor care se constată de către cei din jur prim modul cum acestea se comportă, prin calitatea soluțiilor pe care le oferă, prin nivelul discuțiilor și prin gradul în care aplică procedurile existente în domeniul lor de activitate.
Este cunoscut faptul că oriunde se desfășoară activități în care intervin oameni, apare necesitatea diferențierii prin elemente de natură cantitativă stabilite prin calificative, prin note sau prin punctaje. Se definesc principii după care sunt făcute aprecierile, dar mai ales sunt alese persoanele care au calitatea morală de a stabili cât de bun sau cât de slab este cineva.
Ca în teroia mulțimilor și în cazul mediocrității se evită să se dea definiții precise, ci se merge prin exemplificări. La școală, elevii care obțin note de 5, 6 sau medii mai mari sau egale cu 5 dar mai mici decât șapte, profesorii spun că sunt elevi mediocri. Ei uită că media aritmetică dacă este neomogenă nu reprezintă indicator semnificativ. Un elev cu 10 la matematică si 6 la sport, are aceeași medie cu unul care are 6 la matematică și 10 la sport. Cred ca mediocritatea elevilor sau studenților trebuie văzută altfel. Se zice că poetul Ion Minulescu a avut o problemă ca elev chiar în domeniul unde el a strălucit. Poetul Bacovia și-a numit liceul ca fiind cimitir în niciun caz dintr-un sentiment de fericire. Gurile rele zic chiar ca Albert Einstein nu ar fi dus-o prea bine cu școala. Alții spun că fără facultate nu ai cum să fi un mare poet, deși viața zice altceva și toată lumea știe la ce mă refer. Dacă cineva scrie o carte, o publică în 10.000 de exemplare și nu se vând decat 30% deși s-a făcut reclama corespunzătoare, prin recenziile care se fac în presa scrisă sau la televizor, rezultă că este o carte mediocră. dacă un film comercial, superproducșie, cu subiect facil care înghite 10 milioane de euro, intr-un an nu scoate nici 2 milioane deși erau estimate 15 milioane, se conchide ca este un film mediocru. Și un sportiv este mediocru dacă intră în competiție și nu scoate un rezultat care să-l plaseze în primii 30% dintre competitori. În orice domeniu, cei din jur au posibilitatea să catalogheze o persoană, așa încât nu miră pe mine că o soprană e mediocră, că un inginer constructor e mediocru, că un profesor la clasă e mediocru, că un zidar este mediocru, că un faianțar este mediocru, că un instalator este mediocru și tot așa. Fiecare dintre noi are propriile criterii de apreciere și știm când un meseriaș este mediocru.
Mediocritatea la politicieni și la guvernanți există și se manifestă plenar, prin tot ceea ce ei fac, dacă nu fac bine sau foarte bine.
Printre oamenii de toate actegoriile există elemente de orgoliu care îi determină să solicite apreciere necondișionată. Dacă respectivele persoane cu un nivel de profesionalism peste medie au această carență, de a fi lăudați pentru tot ceea ce fac, vor dori să aibe în jurul lor numai specialiști mediocru de calificare. Pe poziția de lider, înconjurat de colegi sau de subordonați mediocrii îi va domina pe totți și toți îi vor ridica osanale.
Mediocrii sunt și ei niște oameni, care trebuie analizați și tratați deosebită atenție. Cine face catalogări greșite, nefondate, riscă să influențeze negativ o carieră, alegerea unei facultăți și mai rău să ducă la irosirea de resurse care nu se stochează niciodată, fiind vorba mai concret de talentul unui om sau de priceperea nativă a altuia. Pentru a conchide că o persoană este mediocră este necesar să fie supusă studiului, analizei și să se procedeze la măsurători un interval de timp semnificativ, să zicem un an sau să se urmărească realizarea de activități care să fie analizate, măsurate, ierarhizate și numai după aceea pusă eticheta: este un mediocru.
Un manager este mediocru dacă și numai dacă:
- are o pondere însemnată de proiecte nefinalizate;
- proiectele finalizate au depășiri de termene și de costuri;
- generează o atmosferă tensionată printre colaboratori;
- schimbă deciziile de la o perioadă la alta;
- când apar situații imprevizibile temporizează;
- gestionează riscurile defectuos căutând vinovați;
- este lipsit de viziune;
- este bântuit de neîncredere în colaboratori.
Există meserii unde nu încap mediocritatea și nici mediocrii, Printre chirurgi nu există sub nicio formă mediocri datorită nenumăratelor examene și probe oractice la care sunt supuși toti cei acre doresc să practice acastă profesie absolut remarcabilă, nobilă și grea.
Eu consider că mediocritatea este ca o boală, iar tot ce este ca o boală și are manifestări cu consecințe rele, este de fapt o boală, nu la nivel fizic, ci la nivel social, pentru că un om mediocru:
- intră în linia a întâia dînd din coate;
- crede că totul i se cuvine;
- consideră că s-a născut și le știe din naștere pe toate;
- nu se consultă cu nimeni despre nimic;
- începe orice dialog folosind cuvântul eu, spus apăsat;
- nu solicită variante de soluții de la alții că el are deja soluția perfectă, crede el;
- e plin de el și nu se sfiește să o arate public;
- asemeni bețivilor, spune marile adevăruri când stă pe un fotoliu dat și nu ocupat;
- formal cere tot felul de chestii de la alții dar nu foloseste nimic;
- amană luarea marilor decizii;
- cheamă oamenii la consultări dar vorbește numai el;
- nu ține seama de nimeni și de nimic și riscă inutil;
- confundă alegerea prin vot, desi a fost numit că este lingău;
- are o meserie și profesează altceva numai și numai prin improvizații;
- se îmbracă neadecvat momentului;
- caută să iasă în evidență afișându-se cu lucruri neesențiale;
- trage concluzii care enervează pe toată lumea;
- face comparații hazardate cu personaje celebre din filme;
- se visează altceva decăt este ;
- spune că și personaje celebre ar fi luat decizia pe care a luat-o acum o clipă;
- nu crede ca este penibil niciodată, chiar dacă în public toată lumea îl vede penibil;
- se laudă cu chestii pe care nu are cum să le demonstreze;
- maxima latină hic Rhodos, hic salta se potrivește tuturor situațiilor pe care le generează involuntar;
- stă ascuns după maldăre de hârtii și nu ia decizii;
- se vinde și mai ales vinde orice cu o agresivitate demnă de alte cauze;
- practic din mâna sa, pe meseria sa nu i-a ieșit din mâini absolut nimic;
- ceea ce este total greșit vede ca soluție de acceptat;
- nu-ți dă seama de prostiile pe care le face sau le zice;
- crede că lăudătorii sunt veșnici, în realitate fiind toți de conjunctură;
- are șabloane enervante când dă răspunsul și prin tăceri dă senzația că meditează;
- nu se contrazice niciodată pentru că are toate lecțiile, deci puține, învățate;
- dramatizează prost din cauza lipsei de spontaneitate;
- își joacă propriul său rol, din piesa al cărui autor nefericit este;
- se iubește pe sine atât de mult încă crede că natura l-a făcut genial;
- are impresia, deși cabotin fiind, că joacă perfect nenumărate personaje;
- tot timpul se simte neapreciat, nedreptățit, nemușlțumit;
- vorbește cam prea repede în raport cu importanța a ceea ce spune;
- ridică de prea multe ori tonul, fără a argumenta.
Includerea în categoria mediocrilor a unei persoane este un act de mare responsabilitate atunci când acest lucru devine public pentru că în timp persoana, prin ceea ce face:
- arată în timp că are un nivel de performanță special;
- dovedește că includerea este efectuată de un mediocru dovedit;
- includerea are la bază o stare emoțională;
- fundamentele nu sunt decât rezultatul unui troc;
- se confundă incompetența cu mediocritatea.
Plecând de la ideia că nu toată lumea este genială, trebuie acceptat faptul că noi suntem foarte diferiți. Așa că vor exista câțiva olimpici, vor exista ceva mai multicei foarte buni, vor exista groaznic de mulți oameni de nivel mediu, vor exista și mediocrii, dar vor exista și proști, căci așa a zis prietenul meu intim Gauss când l-am rugat să deseneze curba aia care a ieșit ca un clopot și i-a zis el sa mă veselească pe mine clopotul și din modestie i-au dat alții numele de clopotul lui Gauss, așa de sanchi.
Ne așteptăm ca așa cum arată repartiția distribuției normale, mediocrii să reprezinte o minoritate. Din cauza unui sistem educațional rău structurat, despre care un personaj aproape sinistru a zis că scoate tâmpiți, clopotul este deformat. Deși acela avea toate argumentele să-l transforme încât acesta să scoată oameni formați în ceva, nu a făcut acest lucru, ba mai mult s-a laudat cu nasoliile făcute de el pe când era școlar. Cum mediocrii se trag unul pe altul, am avut surpiza ca perioade întreci, pornind de la șefi de partide mediocri să vedem trimiși în parlament deputați și senatori mediocri, să vedem premieri mediocrii, miniștrii mediocri.
Dacă avem plăcerea vinovată să vedem:
- ce fime văd aleșii în timpul dezbaterilor;
- cum dorm aleșii;
- nesimtirea cum își maresc salariile între ei;
- tăcerile lor profunde dar agresive;
- cât de mult fură;
- cum au bătut drumul către DNA;
- cum își dau cu ulei sfințit;
- cum se îmbracă;
- aroganța cu care te privesc, deți nu prea au meserii;
- ce platitudini scot pe gură unii moderatori și unii dintre invitați.
Este deja formată o cultură a mediocrității, în care:
- fiecare mediocru joacă un personaj;
- totul este un rol declamat, iar realitatea e văzută ca o scenă;
- cei din jur nu valorează nici cât o ceapă degerată;
- împăratul nu conștientizează ca este gol ca în baslul lui H.C.A.
Drama a început din clipa în care cohorta de mediocrități a distrus în cascadă sistemul educațional și totți din copiii care se nasc buni și foarte buni, au fost convertiții fără voia lor în instrumente de tip mediocru. Acest procesa atins cotele unei molime care distruge totul în jur. Terenul de fotbal în pantă, conferinșa de presă când i se șoptea, tezele de doctorat plagiate, lipsa de autostrăzi, hoțiile la drumul mare, analfabeti promovați ca vedete și lista continuă la nesfărșit, dovedește existenta unei drame reale. Curajul de a scrie despre mediocritate nu este sinonim cu excluderea din categorie, ci este numai o privire dacă nu în oglindă, măcar din poziția incomoda cu capul în jos, sprijinit în mâini și cu picioarele la perete. realitatea răsturnată apare și altfel dar și în alte culori, culoarea roz fiind dominantă.
Textul din nuvela lui Negruzzi, Alexandru Lăpușneanul, n-are ce căuta aici, dar mă rog, că l-am pus, asta e!
— Oh! păcătosul de mine! strigă ticălosul. Maică preacurată fecioară, nu mă lăsa să mă prăpădesc!… Dar ce le-am făcut oamenilor acestora? Născătoare de Dumnezeu, scapă-mă de primejdia aceasta și mă jur să fac o biserică, să postesc cît voi mai ave zile, să ferec cu argint icoana ta cea făcătoare de minuni de la monăstirea Neamțului!… Dar, milostive doamne, nu-i asculta pre niște proști, pre niște mojici. Pune să deie cu tunurile într-înșii… Să moară toți! Eu sînt boier mare; ei sînt niște proști!
— Proști, dar mulți, răspunse Lăpușneanul cu sînge rece; să omor o mulțime de oameni pentru un om, nu ar fi păcat? Judecă dumneata singur. Du-te de mori pentru binele moșiei dumitale, cum ziceai însuți cînd îmi spuneai că nu mă vrea, nici nu mă iubește țara. Sînt bucuros că-ți răsplătește norodul pentru slujba ce mi-ai făcut, vînzîndu-mi oastea lui Anton Sechele și mai pe urmă lăsîndu-mă si trecînd în partea Tomșii.
În realitatea vieții noastre nu există traseism, nu există imunitate. Neapărat ele trebuie inventate! Glumesc.
Q.E.D.
(29 martie 2016)
Mediocritatea la politicieni și la guvernanți există și se manifestă plenar, prin tot ceea ce ei fac, dacă nu fac bine sau foarte bine.
Printre oamenii de toate actegoriile există elemente de orgoliu care îi determină să solicite apreciere necondișionată. Dacă respectivele persoane cu un nivel de profesionalism peste medie au această carență, de a fi lăudați pentru tot ceea ce fac, vor dori să aibe în jurul lor numai specialiști mediocru de calificare. Pe poziția de lider, înconjurat de colegi sau de subordonați mediocrii îi va domina pe totți și toți îi vor ridica osanale.
Mediocrii sunt și ei niște oameni, care trebuie analizați și tratați deosebită atenție. Cine face catalogări greșite, nefondate, riscă să influențeze negativ o carieră, alegerea unei facultăți și mai rău să ducă la irosirea de resurse care nu se stochează niciodată, fiind vorba mai concret de talentul unui om sau de priceperea nativă a altuia. Pentru a conchide că o persoană este mediocră este necesar să fie supusă studiului, analizei și să se procedeze la măsurători un interval de timp semnificativ, să zicem un an sau să se urmărească realizarea de activități care să fie analizate, măsurate, ierarhizate și numai după aceea pusă eticheta: este un mediocru.
Un manager este mediocru dacă și numai dacă:
- are o pondere însemnată de proiecte nefinalizate;
- proiectele finalizate au depășiri de termene și de costuri;
- generează o atmosferă tensionată printre colaboratori;
- schimbă deciziile de la o perioadă la alta;
- când apar situații imprevizibile temporizează;
- gestionează riscurile defectuos căutând vinovați;
- este lipsit de viziune;
- este bântuit de neîncredere în colaboratori.
Există meserii unde nu încap mediocritatea și nici mediocrii, Printre chirurgi nu există sub nicio formă mediocri datorită nenumăratelor examene și probe oractice la care sunt supuși toti cei acre doresc să practice acastă profesie absolut remarcabilă, nobilă și grea.
Eu consider că mediocritatea este ca o boală, iar tot ce este ca o boală și are manifestări cu consecințe rele, este de fapt o boală, nu la nivel fizic, ci la nivel social, pentru că un om mediocru:
- intră în linia a întâia dînd din coate;
- crede că totul i se cuvine;
- consideră că s-a născut și le știe din naștere pe toate;
- nu se consultă cu nimeni despre nimic;
- începe orice dialog folosind cuvântul eu, spus apăsat;
- nu solicită variante de soluții de la alții că el are deja soluția perfectă, crede el;
- e plin de el și nu se sfiește să o arate public;
- asemeni bețivilor, spune marile adevăruri când stă pe un fotoliu dat și nu ocupat;
- formal cere tot felul de chestii de la alții dar nu foloseste nimic;
- amană luarea marilor decizii;
- cheamă oamenii la consultări dar vorbește numai el;
- nu ține seama de nimeni și de nimic și riscă inutil;
- confundă alegerea prin vot, desi a fost numit că este lingău;
- are o meserie și profesează altceva numai și numai prin improvizații;
- se îmbracă neadecvat momentului;
- caută să iasă în evidență afișându-se cu lucruri neesențiale;
- trage concluzii care enervează pe toată lumea;
- face comparații hazardate cu personaje celebre din filme;
- se visează altceva decăt este ;
- spune că și personaje celebre ar fi luat decizia pe care a luat-o acum o clipă;
- nu crede ca este penibil niciodată, chiar dacă în public toată lumea îl vede penibil;
- se laudă cu chestii pe care nu are cum să le demonstreze;
- maxima latină hic Rhodos, hic salta se potrivește tuturor situațiilor pe care le generează involuntar;
- stă ascuns după maldăre de hârtii și nu ia decizii;
- se vinde și mai ales vinde orice cu o agresivitate demnă de alte cauze;
- practic din mâna sa, pe meseria sa nu i-a ieșit din mâini absolut nimic;
- ceea ce este total greșit vede ca soluție de acceptat;
- nu-ți dă seama de prostiile pe care le face sau le zice;
- crede că lăudătorii sunt veșnici, în realitate fiind toți de conjunctură;
- are șabloane enervante când dă răspunsul și prin tăceri dă senzația că meditează;
- nu se contrazice niciodată pentru că are toate lecțiile, deci puține, învățate;
- dramatizează prost din cauza lipsei de spontaneitate;
- își joacă propriul său rol, din piesa al cărui autor nefericit este;
- se iubește pe sine atât de mult încă crede că natura l-a făcut genial;
- are impresia, deși cabotin fiind, că joacă perfect nenumărate personaje;
- tot timpul se simte neapreciat, nedreptățit, nemușlțumit;
- vorbește cam prea repede în raport cu importanța a ceea ce spune;
- ridică de prea multe ori tonul, fără a argumenta.
Includerea în categoria mediocrilor a unei persoane este un act de mare responsabilitate atunci când acest lucru devine public pentru că în timp persoana, prin ceea ce face:
- arată în timp că are un nivel de performanță special;
- dovedește că includerea este efectuată de un mediocru dovedit;
- includerea are la bază o stare emoțională;
- fundamentele nu sunt decât rezultatul unui troc;
- se confundă incompetența cu mediocritatea.
Plecând de la ideia că nu toată lumea este genială, trebuie acceptat faptul că noi suntem foarte diferiți. Așa că vor exista câțiva olimpici, vor exista ceva mai multicei foarte buni, vor exista groaznic de mulți oameni de nivel mediu, vor exista și mediocrii, dar vor exista și proști, căci așa a zis prietenul meu intim Gauss când l-am rugat să deseneze curba aia care a ieșit ca un clopot și i-a zis el sa mă veselească pe mine clopotul și din modestie i-au dat alții numele de clopotul lui Gauss, așa de sanchi.
Ne așteptăm ca așa cum arată repartiția distribuției normale, mediocrii să reprezinte o minoritate. Din cauza unui sistem educațional rău structurat, despre care un personaj aproape sinistru a zis că scoate tâmpiți, clopotul este deformat. Deși acela avea toate argumentele să-l transforme încât acesta să scoată oameni formați în ceva, nu a făcut acest lucru, ba mai mult s-a laudat cu nasoliile făcute de el pe când era școlar. Cum mediocrii se trag unul pe altul, am avut surpiza ca perioade întreci, pornind de la șefi de partide mediocri să vedem trimiși în parlament deputați și senatori mediocri, să vedem premieri mediocrii, miniștrii mediocri.
Dacă avem plăcerea vinovată să vedem:
- ce fime văd aleșii în timpul dezbaterilor;
- cum dorm aleșii;
- nesimtirea cum își maresc salariile între ei;
- tăcerile lor profunde dar agresive;
- cât de mult fură;
- cum au bătut drumul către DNA;
- cum își dau cu ulei sfințit;
- cum se îmbracă;
- aroganța cu care te privesc, deți nu prea au meserii;
- ce platitudini scot pe gură unii moderatori și unii dintre invitați.
Este deja formată o cultură a mediocrității, în care:
- fiecare mediocru joacă un personaj;
- totul este un rol declamat, iar realitatea e văzută ca o scenă;
- cei din jur nu valorează nici cât o ceapă degerată;
- împăratul nu conștientizează ca este gol ca în baslul lui H.C.A.
Drama a început din clipa în care cohorta de mediocrități a distrus în cascadă sistemul educațional și totți din copiii care se nasc buni și foarte buni, au fost convertiții fără voia lor în instrumente de tip mediocru. Acest procesa atins cotele unei molime care distruge totul în jur. Terenul de fotbal în pantă, conferinșa de presă când i se șoptea, tezele de doctorat plagiate, lipsa de autostrăzi, hoțiile la drumul mare, analfabeti promovați ca vedete și lista continuă la nesfărșit, dovedește existenta unei drame reale. Curajul de a scrie despre mediocritate nu este sinonim cu excluderea din categorie, ci este numai o privire dacă nu în oglindă, măcar din poziția incomoda cu capul în jos, sprijinit în mâini și cu picioarele la perete. realitatea răsturnată apare și altfel dar și în alte culori, culoarea roz fiind dominantă.
Textul din nuvela lui Negruzzi, Alexandru Lăpușneanul, n-are ce căuta aici, dar mă rog, că l-am pus, asta e!
— Oh! păcătosul de mine! strigă ticălosul. Maică preacurată fecioară, nu mă lăsa să mă prăpădesc!… Dar ce le-am făcut oamenilor acestora? Născătoare de Dumnezeu, scapă-mă de primejdia aceasta și mă jur să fac o biserică, să postesc cît voi mai ave zile, să ferec cu argint icoana ta cea făcătoare de minuni de la monăstirea Neamțului!… Dar, milostive doamne, nu-i asculta pre niște proști, pre niște mojici. Pune să deie cu tunurile într-înșii… Să moară toți! Eu sînt boier mare; ei sînt niște proști!
— Proști, dar mulți, răspunse Lăpușneanul cu sînge rece; să omor o mulțime de oameni pentru un om, nu ar fi păcat? Judecă dumneata singur. Du-te de mori pentru binele moșiei dumitale, cum ziceai însuți cînd îmi spuneai că nu mă vrea, nici nu mă iubește țara. Sînt bucuros că-ți răsplătește norodul pentru slujba ce mi-ai făcut, vînzîndu-mi oastea lui Anton Sechele și mai pe urmă lăsîndu-mă si trecînd în partea Tomșii.
În realitatea vieții noastre nu există traseism, nu există imunitate. Neapărat ele trebuie inventate! Glumesc.
Q.E.D.
(29 martie 2016)
No comments:
Post a Comment