Vânătorii de note

În îndelungata mea carieră didactică, dar mai cu deosebire în ultimii ani am sesizat apariția printre studenți a unei categorii pe care o numesc vânători de note. 

Studentul vânător de note are ca obiectiv obținerea de note mari, chiar numai a notelor de 10, depunând un efort dar corelând strict bagajul de cunoștințe cu nota, ca o corelație statistică cu un coeficient mai mare de 0,9 între ceea ce este scris în referat, lucrarea de examen, testul grilă și punctajul efectiv acordat. Nu de puține ori am primit întrebări legate de transparența procesului de notare, în strânsă comparație cu un cântar de la raionul de fructe dintr-un supermarket, unde clienții au posibilitatea de a-și cântări marfa. Toate similitudinile proceselor de instruire cu cele comerciale de la galantar sunt păguboase pentru că:

- excesul de teste grilă deformează capacitatea creatoare a studentului;

- eliminarea elementelor inovative din activitatea de zi cu zi are menirea de a-l face pe absolvent să 

  fie doar un simplu executant de proceduri cu nivel de detaliere foarte ridicat, iar în lipsa indicațiilor 

  pentru situații noi el rămâne paralizat;

- scade ponderea abordărilor calitative specifice situațiilor de complexitate ridicată unde elementele 

  de sinteză se împletesc cu cele de fundamentare și de luare a deciziilor.

Am văzut nenumărate situații când absolvenți de facultate cu medii astronomice s-au pierdut pe traseu datorită lipsei capacității de a soluționa probleme noi cu care viața îl confruntă pe fiecare om la locul său de muncă. Am văzut absolvenți de 8 care au strălucit în munca lor căci aveau capacitatea de adaptare excelentă, puterea de a lua decizii și mai ales știau să lucreze cu oamenii, fără a face crize de isterie, acompaniate de urlete, trântit de uși și de jigniri.

Elevul vânător de note este cel care învață pentru notă, nu pentru a ști ceva. El intuiește când va fi ascultat pentru că el este interesat de algoritmii de baleiere a clasei de către fiecare profesor.

El învață să ridice mâna să fie ascultat, să ia notă. El învață la teză pentru a lua nota cea mai bună. dacă uită a doua zi ceea ce a știut foarte bine pentru teză nu are nicio relevanță pentru el. El învată foarte mult pentru:

- a lua note mari care trebuie trecute în carnet să fie văzute de părinți;

- a răspunde exigențelor familiei;

- a evita reproșurile pe care le aduc părinții în legătură cu eforturile pe acre aceștia le fac pentru elev;

- a nu fi bătut sau mustrat sau pedepsit drastic;

- a face ca media finală să contribuie cumva în ponderea mediei de admitere;

- a se mândri și el în fața rudelor, cunoscuților ca are note mari;

- a urca pe secnă ca premiant.

Elevul vânător de nore are o tipologie specifică definită prin:

- respect excesiv față de profesori;

- tendința de a pârî pe colegi pentru a-și crea un avantaj;

- insistența cu care cere mărire de notă; dorința de a da lucrări și teze separat nu cu clasa;

- dorința de răspunde el și numai el la întrebările adresate clasei, chiar și când nu știe răspunsul;

- egoismul cultivat atunci când este vorba de a împărtăși din experiența sa;

- dorește să fie ajutat la teze dar nu ajută niciodată;

- cere direct nota maximă;

- solicită recorectare de lucrare și îmbunătățire în cicluri pentru a obține 10;

- nu concepe că lucrarea sa nu este de 10 și se consideră subevaluat.

Am văzut nenumărați elevi care era interesați în a obține note cât mai mari și au realizat că decorul este de mucava când notele de pe diplome erau de peste 9,50 și în examene de admitere obțineu nu mai mult de 3,00 cel mult un 5 anemic. Cultivarea acestui mod îngust de a vedea lucrurile, inclsiv de a face obsesia comparării notelor sale cu ale celorlalți nu este neapărat legat de natura intimă a respectivului, ci are rădăcini adânci în mentalitatea membrilor familiei.

Inocularea copilului faptul că este un mic geniu  are o serie de consecințe neplăcute asupra copilului în primul rând în ideia că el nu trebuie să muncească. Supradotarea bfără un fundament real duce la o prăbușire dramatică a unui edificiu de carto atunci când intervin criterii de diferențiere cu caracter global și obiectiv în care automatizrea este 100%.

Părinții vânători de note sunt de mai multe feluri dar au numitorul comun în a aprecia ca o dramă teribilă apariția primului 9 în carnetul de notă a odraslei lor. Ei se cred îndreptățiți să reacționeze disproporționat numai și numai prin faptul că fac eforturi financiare pentru a asigura un confort elevului, confort pe care îl reamintesc de fiecare dată acestuia că nu au beneficiat în copilăria lor.

Deși sunt departe de a fi fost premianți din motive care exced latura materială, ci mai mult alte cauze, legate de comportament, de obiective și de perseverență, doresc ca măcar odraslele lor să facă ceea ce ei nu au făcut. Acești părinți își retrăiesc copilăria prin odraslele lor, îi pun pe copiii lor să învețe cât ei nu au învățat, să obțină notele pe care ei nici în visele lor cele mai colorate, n-ar fi îndăznit ă le imagineze.

Părinții vânători de note cu orice preș sunt cei care își manipulează copiii astfel încât să fie pe fază cu momentul propice când sa învețe, când să răspundă și mai ales cum să intre sub pielea profesorilor. Acești părinți:

- se bagă in comitetul  de părinți pe clasă;

- au o relație specială cu dirigintele și cu directorul;

- acceptă să-și mediteze odraslele cu profesorii de la clasă, pentru siguranșă;

- nu uită să facă daruri de zilele speciale directorului, dirigintelui dar și unor profesori;

- face invitații nevinovate la bairamuri unor profesori, odraslele fiind de față;

- solicită sprijin în realizarea de teze notate foarte bine pentru că problemele au fost rezolvate la 

   meditații;

- discută despre profesori în fața odraslei ca și cum acestia sun slugile sale sau probabil chiar sunt.

Părinții vânători de note fac toate calculele de eficiență posibile. Își scutesc copiii de sport, intervin pentru micul lor antitalent la muzică și obțin supraevaluarea dorită, caută și găsesc soluțiile cele mai călduțe care să ducă la o evoluție mai mult decât normală a copilului lor, ei constituindu-se în adevărate umbre călăuzitoare.

S-a întâmplat să văd astfel de părinți care veneau să sprijine zidurile Ciberneticii când copiii lor undeva la peste 22 de ani susțineau examene. Am văzut și părinți care veneau să susțină anumite cauze ale copiilor lor. Char un doctorand al meu, un tip la peste 30 de ani a venit cu mămițica lui să-l salveze de la exmatriculare pentru că odrasla tăiase frunză la câini patru ani. Și când am fost președinte de BAC am căzut grozăvii care m-au lăsat cu gura căscată. O mămică i-a spus copilei ei că dacă nu ia 10 la proba orală de la Limba Română la un liceu din Ploiești. Calificarea acestei femei o arăta că nu i-a plăcut cartea deloc. Ea dorea ca fiica ei să facă ceea ce ea nu făcuse, fără să o întrebe pe fiică dacă este în stare să atingă obiective stabilite discreționar.

Părinții vânători de note uneori exagerează creditându-și odraslele cu dreptatea absolută, învinpvățind pe toti cei din jur că greșesc la evaluare. Am văzut studenți ăîncurajați de părinții lor cei vânători de note sp ceară socotelă pentru rezultatele evaluărilor. Viața m-a învățat să lucrez cu un nivel de transparență foarte ridicat. De aceea orice dialog cu acei studenți însoțiți de părinți a fost în prezența unei oficialități sau a unui avocat și am reușit să demontez mereu formulările subiective. Am văzut părinți senatori cu odrazle extrem de obraznice, dar punctajele au rămas cele inițiale, cu invitația neonorată de odrasle de a veni la mărire de note. 

Este foarte trist să vedem o familie care cultivă în mod  nejustificat vânătoarea de note, pentru că o evoluție fără sincope este pregătită prin invățare ca proces, nu ca mijloc de a obține o poziție sus într-o ierarhie. Aceeași poziție, probabil și mai bună se obține ți învățând pentru a evolua, pentru a lega concepte, pentru a inova și pentru a obține lucruri de sinteză sau soluții originale.

Învățământul actual, examenele naționale si centralismul dus la extrem în a ierahiza pe un interval de la ZERO la ZECE doua sute de mii de suflete, încurajează vânătoarea de note. Să sperăm că legea viitoare a învățământului va elimina bazaconiile care generează abordarile de tip memorare-recitare, care iată, își dezvălui toată nuditatea de idei de tip tehnocratic.
Niciodată nu mi s-a părut mai nefast proces ca acela în care toată lumea vânează ceva. Elevii vânează note, părinții sunt și ei vânători de note, dar și studenții fac același lucru. Nu e normal ca totul în sistemul educațional să fie ca la alimentară cântărit la gram și asemeni unui preț să apara pe ecran un punctaj, adică nota. Este numai o abordare falsă a obiectivității. În realitate acesta este drumul facil spre abordările înguste, lipside de inovativitate și care garantează iesireaq din cursa spre creativitate.

(31 martie 2016)