Un dispozitiv necesar și suficient

Am înțeles că există dubii că seringile de unică folosință ar fi chiar de unică folosință pentru că sunt:
- luate din coșul de gunoi;
- resigilate prin lipire cu scuipat;
- puse în vrac alături de seringile bune.

Se impune proiectarea și realizarea unui dispozitiv:
- în care se introduce seringa de unică folosință după ce a fost utilizată;
- se apasă pe un buton;
- acul este îndoit;
- corpul de plastic este tocat sau găurit.
Trebuie să existe dovada că seringa de unică folosință este chiar de unică folosință. Niște înregistrări simple fac din flux o chestiune extrem de sigură dacă se procedează astfel:
pasul-1: infirmiera primește sub semnătură N seringi de unică folosință;
pasul-2: infirmiera recoltează proba și distruge după aceea seringa la dispozitiv;
pasul-3: pacientul semnează ca a primit seringa nouă și că a văzut distrugerea;
pasul-4: la terminarea programului se predau sub semnătură seringile neutilizate dar și seringile
              distruse.
Așa cum există dispozitiv de încălțare a papuceilor de plastic pentru a nu merge prin holuri și prin saloane cu încălțările de stradă, sunt sigur că un astfel de dispozitiv este ușor de realizat, dacă nu o fi existând și nu știu eu de el. Se definesc proceduri specifice unui management al riscurilor și toată lumea pleacă liniștită și încrezătoare că nu se infectează cu cine mai știe ce virus.
Am credința că acum trebuie spus care este funcționalitatea și din aproape în aproape, cunoscându-se principii și repere de bază, se construiește de la sine dispozitivul care să realizeze funcționalitatea cu pricina.  Dacă pe vremea lui Leonardo da Vinci visul de a zbura rămânea un vis datorită limitărilor tehnologice, acum în anul 2016, cine vrea ceva doar pocnește din degete și se găsește cel care să producă dispozitivul care să realizeze ce și-a imaginat omul cu pricina.Acum a inventa înseamnă a născoci funcționalitatea, nu a realiza echipamentul care s-o execute.


(20 marie 2016)