Déus ex máchina și

În dramaturgie mai ales, când autorul este într-o situație fără ieșire în ceea ce privește lupta dintre personaje, pentru a avea finalul dorit, inventează de regulă o femeie eroină care face și drege în așa fel încât totul să se termine, cam prea simplu, cam prea frumos, dar cu siguranța pe placul tuturor. Acel personaj este de departe introdus forțat în joc dar toată lumea îl acceptă și se cănsolează.
În managementul politic, acest déus ex máchina, ar avea corespondent în candidatul surpriză, la care nu se așteaptă nimeni, la care nu s-a gândit nimeni, dar care își desfășura activitatea sub nasul tuturor.
În colectivitățile mici dacă este vorba de existența unui mare maestru care face și desface totul, a-l identifica pe personajul surpriză nu este un lucru nici dificil, nici spectaculor și nici bazat pe o teorie sofisticată.
Se ia fiecare membru al colectivității.
Se analizează câteva caracteristici ale fiecăruia.

Se construieste o submulțime a celor fără notorietate.
Se extrag din acesta submulțime cei cotați foarte bine din punct de vedere profesional.
Submulțimea restrânsă este analizată după criteriul potențialului.
Se ierarhizează persoanele după acest criteriu.
Se adaugă și criteriul vulnerabilităților.
Se mai extrag cei care nu sunt vulnerabili.
Dintre toți membri colectivității rămân doi, cel mult trei care îndeplinesc cerințele de a fi déus ex máchina în spectacolul unor alegeri. Riscurile se calculează cu destul de mare precizie, știindu-se care este comportamentul celor care dau voturile lor unor necunoscuți. dacă cel pus pe listă este total necunoscut, dar are o carte de vizită foarte bună, ca déus ex máchina va obține la urne unanimitatea.
Acel personaj strică toate jocurile de culise, pentru că și în politică asemeni dramaturgiei aparițiile și insistențele unor personaje care supără, au o singură soluție de a fi stopate și anume crearea personajului salvator, care rezolvă instantaneu orice problemă.
Am cunoscut niște situații în care doar simplul citeriu al anonimității combinat cu o prezentare scurtă a performanței de exceptie a unui candidat a funcționat de minune, respectivul obținând unanimiteatea, ca șansă oferită unei persoane neuzată moral.
Acum lucrurile sunt foarte clare, pentru că există personajul și este singurul. Toată lumea îl știe, mai sunt încă zile până dramaturgul îl va defini din condei. marele dramaturg, cineva de talia lui William Shakespeare, dar în computer science, îl are în pix.
(4 martie 2016)