Eu și joggingul

De jogging m-am apucat dintr-o nevoie. Eram asistent universitar și practicant de YOGA. Făceam o ședință de YOGA și la un moment dat mi-am dat seama că risc să întârzii de la un seminar. M-am apucat să accelerez ritmul de executare a exercițiilor. Când executam un Lotus, am auzit o pârâitură în genunchiul de la piciorul drept. Nu m-a durut. După ce am terminat, am făcut un duș și am plecat să-mi țin seminarul. Spre seară au început durerile în genunchiul drept. M-am speriat. Atunci am decis să merg la magazinul București de la intrarea din Lipscani să cumpăr echipament de sport. Am ajuns acolo, mi-am luat pantofi sport și un trening. Chiar în seara aceea după ce am ajuns acasă am pornit la jogging. Am alergat câteva sute de metri. Mă durea genunchiul îngrozitor. Seară de seară am continuat să mă antrenez. După un an și un pic, am ajuns să alerg distanța de la maraton. Să mă laud, încheiam de peste 42 de Km făcând sprint.

Am multe întâmplări din jogging-ul practicat de mine, unele mai hazlii, altele mai puțin hazlii. 

Acum după ani și ani, merg pe bandă și am viteză 5 km/h dar uneori fac și sprinturi de 7, 8, 9 sau 10 Km, dar pe durată foarte scurtă de un minut. Nu alerg prin oraș că zona mea unde locuiesc este foarte poluată.



(12 mai 2023)