Acum vreo 15 ani, la sfârșitul guvernării sale Adrian NĂSTASE a semnat realizarea unei investiții de peste 110 milioane de dolari pentru implementarea SEI - Sistemul Educațional Informatizat, un proiect realizat de SIVECO împreună cu alte companii private, folosind cele mai bune resurse, adică software și calculatoare de top. Programul a demarat greu, cu finanțare germană, dar a evoluat sub presiunea finanțării care era cu condiții extrem de dure.
Acolo s-au realizat:
- peste 19.000 de laboratoare în școli și licee,
- peste 4.500 de lecții multimedia,
- instruirea profesorilor,
- lucru numai pe bază de licențe.
Așa ceva s-a întâmplat atunci și a fost începutul, adică era bine să spun acum doar începutul, dacă și numai dacă programul investițional ar fi fost continuat în același ritm, ceea ce nu s-a întâmplat.
Investiții s-au mai făcut și nu neglijabile, numai că nu au avut la bază o strategie care să adâncească procesul de instruire asistată de calculator a elevilor, obținându-se nu evoluție, ci stagnare, din moment ce miercuri 11 martie când s-a întrerupt activitatea în școli și licee nu s-a rostit niciodată cuvântul e-Learning, adică să se spună că elevii:
- stau acasă,
- accesează lecții online,
- studiază individual asistați,
- rezolvă asistați teme,
- sunt evaluați,
deci se contină coala ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Statului i-ar fi revenit numai sarcina să ofere facilități legate de realizarea conexiunilor Wi-Fi, prin sprijin de natură financiară mai ales în zonele unde acest lucru este dificil de realizat.
Faptul că stagnarea din e-Learning este aceeași ca stagnarea din întreaga societate românească, arată că realitatea se răzbună pe cei care nu au o strategie și care-și fură căciula singuri.
Noi avem o vorbă: dă, Doamne, mintea românului de pe urmă! Măcar dacă s-ar învăța ceva din această situație nefavorabilă, situație care dacă era gestionată ca lumea, totul ar fi fost OK. Înțeleg prin gestionare nu neapărat dotarea cu calculatoare a școlilor, ci realizarea de software adecvat și de instruirea profesorilor pentru a realizat lecții și pentru a face evaluarea online în sistem videoconferință complexă a elevilor, dar și pentru implementarea de componente bazate pe AI destinate evaluării elevlior altfel decât prin teste grilă, despre care și copiii de țâță știu că sunt general valabile, dar la noi inaplicabile în învățământul preuniversitar în regim online, mai ales când elevii sunt dispersați la casele lor, pe motive de suspicionare că părinții le rezolvă temele, deși elemente de siguranță ar fi nenumărate prin amplasarea a două camere de supraveghere dar și altele la fel de eficiente.
(12 martie 2020)
No comments:
Post a Comment