Se vorbește foarte mult despre starea de sănătate a culturiștilor. De cele mai multe ori se vorbește după ureche, căci ceea ce se spune crează o imagine deformată, nereală, care vine în contradicție cu eforturile depuse de culturiști și mai ales cu frumusețea acestui sport. Pentru a veni cu concluzii șocante sunt date exemplificări neconcludente din care rezultă că speranța de viață a culturiștilor este cu mult mai mică decât cea a celorlalți bărbați. Ideea de bază este generată pe faptul că toate concluziile trebuie să se construiască pe eșantioane reprezentative, lucru nu tocmai ușor de realizat, deși în stadiul actual al informaticării Internetul permite obținerea de date concludente.
În primul rând voi arăta că istoria culturismului consemnează nume deosebit de importante de culturiști care au atins vârste venerabile. Voi lua numele unor culturiști care au concurat la mr. Olympia.
Eal MAYNARD ocupantul locului 3 la Mr. Olympia în 1965 are acum 85 ani.
Chris DICKERSON a câștigat titlul de Mr. Olympia în anul 1982, are acum 81 ani.
Dave DRAPER ocupantul locului 4 la Mr. Olympia 1967 are acum 78 ani.
Frank ZANE a câștigat titlul de Mr. Olympia de 3 ori, are acum 77 ani.
Arnold SCHWARZENEGGER a câștigat titlul de Mr. Olympia de 7 ori, are acum 73 ani.
Harold POOLE ocupantul locului 2 la Mr. Olympia 1965 are acum 71 ani.
Lee HNEY a câștigat titlul de Mr. Olympia de 8 ori, are acum 61 ani.
Dorian YATES a câștigat titlul de Mr. Olympia de 6 ori, are acum 58 ani.
Ronnie COLEMAN a câștigat titlul de Mr. Olympia de 8 ori, are acum 56 ani.
Materialele apărute în mediul online arată că în culturism apare un proces de fragilizare a organismului cu efecte pe termen lung în zona articulațiilor mai ales, dar nu sunt scutite și alte organisme solicitate foarte mult în timpul antrenamentelor așa cum sunt inima, plămânii și rinichii.
În concluzie, starea de sănătate a culturiștilor se încadrează între limitele definite ale colectivităților cărora aceștia le aparțin cu unele particularități strict dependente de calitatea acțiunilor întreprinse de ei pe durata perioadei de activitate competițională. Este exact ceea ce se întâmplă cu orice organism viu supus unui proces de uzură accelerată, dar nu excesivă. Presa este bombardată de cazurile particulare în care sunt implicați unii culturiști care au utilizat steroizi în exces și care au sfârșit tragic la vârste deloc înaintate. Aceste cazuri nu intră în analiza stării de sănătate a culturiștilor, căci aici ne referim la marea masă a culturiștilor care dau dovadă de moderație în utilizarea suplimentelor, în derularea antrenamentelor și în respectarea dietelor, astfel încât indicele lor de risc privind comportamentul cotidian se află între limitele de acceptabilitate consacrate ca oferind optimism în evoluțiile culturiștilor pe termen mediu și lung.
(02 martie 2020)
(01 martie 2020)
No comments:
Post a Comment