Se vorbește de marea afacere chinezească din timpul epidemiei de coronavirus, când statu a cumpărat fabricile străinilor pe mai nimic. Excelent vor zice unii, mai puțin excelent voi zice eu.
Ideea că a cumpăra fabricile la prețuri mici acum este doar aparent o afacere. O fabrică înseamnă ziduri și utilaje, numai că utilajele cu vechime de 10 ani, în condițiile actuale reprezintă un mare risc pentru că sunt uzate moral. Toată lumea vorbește că sunt robotizate și este o mare găselniță. Să nu uităm că există generații și generații de roboți. Roboții industriali de acum 10 ani nu seamănă câtuși de puțin cu cei din ziua de azi și diferențele își pun amprenta asupra calității, diversității și mai ales asupra randamentului proceselor de producție.
Eu fac o comparație cu uzinele și combinatele cumpărate pe bani grei de CEAUȘESCU pentru a face industrializarea. Erau multe dintre ele uzate moral și în 1989 s-a văzut acest lucru, iar nefericitul de Pierre ROMAN nu a greșit când a zis că industria noastră e o grămadă de fiare vechi, numai că ne-a rănit profund, căci noi știam că suntem cei mai tari și în dragoste a răni pe cineva echivalează cu o crimă.
Unii consideră o mare afacere cumpărarea de către statu chinez a fabricilor de la străini, dar eu consider că nu este chiar marea lovitură, căci străinii au conștientizat că multe dintre industriile unde robotizarea reprezintă peste 90% trebuie repatriate, iar faptul că au mai scos și un bănut din vânzarea de ziduri și linii de producție uzate moral, nu este rău deloc pentru afaceriștii străini, ba, zic eu, un bun business, făcut de ambele părți, dar cu siguranță mai bun pentru vânzătorul de vechituri.
(14 martie 2020)
No comments:
Post a Comment