Nouă ne place când auzim de ceva noi, imediat să mimăm că:
- știm despre ce e vorba,
- lucrăm deja cu acel ceva,
- că dăm sfaturi și la alții,
- avem succese datoriă lui.
În realitate începem să facem ceva și aflăm că există un altceva și reptăm figura, încât suntem tot timpul în căutări, doar la început, căci soluția începută cu o tehnologie este abandonată în favoarea unei alte și mai noi tehnologii. Aceasta este explicația că nu prea avem chestii începute și terminate, adică proiecte serioase, vreau să zic.
Să dau niște exemple.
Se vorbește despre sisteme expert de vreo 40 de ani. Am mari dubii că avem un sistem expert cap-coadă care funcționează la noi în spațiul mioritic.
Se vorbește de algoritmi genetici de creo 20 de ani aici și chiar se zvonea că sunt utilizați în bursa de valori. Nu am văzut niciun miardar în euro de pe meleagurile carpato-danubiano-pontice care să-mi facă bezele doar că a jucat la BVB și nu a avut niciun contract de la stat.
S-a vorbit de vreo 10 ani de big data și în naivitatea mea am crezut că aplicațiile de big data nu sunt nici greu de realizat și nici greu de hrănit, mai ales că băncile au sute de mii de tranzacții online, că sistemele naționale de taxe și impozite sau altele asemenea, oferă câmp bun de dezvoltare a aplicațiilor de big data. N-am înțeles că pentru cele 5 milioane de pensionari s-ar fi lucrat pe colectivități complete cu big data și nu pe eșantioane pentru a se vedea scenarii de creștere a pensiilor și așa-zișii analiști nu fac altceva decât să bată câmpii în mod ridicol, lamentabil și degradant pentru ei.
PS: prin 1975 era la Ministerul Învățământului o bază de adte cu peste 400.000 de articole care gestiona toate cadrele didactice ale învățământului comunist și cu ea se planifica suficient de riguros dinamica forței de muncă. știind în orice clipă efectele pe are le au măsurile luate de conducerea PCR, căci se lucra pe colectivitate, nu pe eșantion.
(14 martie 2020)
No comments:
Post a Comment