N-aș fi scris niciodată despre Mihai TATULICI, doar pentru că:
- nu mi-au plăcut emisiunile lui,
- tipul mi s-a părut ostentativ în ceea ce face,
- nu a adus nimic notabil prin demersurile sale,
- a căutat să fie ceea ce nu era,
- doar lăsa impresia că face, dar vorbea doar,
- credea că are sabie în cuvânt dar era doar praștie.
Mihai TATULICI a schimbat România în două momente, nefiind niciunul moment de glorie, nici pentru el, nici pentru noi. Primul moment a fost când o țară întreagă a văzut cum Mihai TATULICI l-a pălmuit pe Nicu CREAUȘESCU, binefăcătorul său cândva demult, în direct și la oră de maximă audiență în Decembrie 1989. Al doilea moment și mai trist a fost când a anunțat rezultatul final al sondajului său de ierarhizare a celui mai buni 10 pentru România, rezultat care m-a lăsat perplex, pentru că nefericitul amfitrion nu a prevăzut că oamenii zilelor noastre sunt bântuiți în exces de bombardamentele mediatice care deformează orice ierarhizare, aducând pe poziția a doua exact un astfel de personaj, creat de mass-media, în condițiile în care unele adevărat valori nu intrau în tiparul celor 10.
În acest context, Mihai TATULICI a schimbat cumva România pentru o perioadă oarecare, fără însă a fi demn de a i se face o statuie ecvestră pe care posteritatea s-o așeze fie în Piașa Universității la coada lui Mihai VITEAZU dar nici să fie amplasată în fața Bibliotecii Universitare lângă statuia lui Carol I.
(08 martie 2020)
No comments:
Post a Comment