Eu am avut un coleg în generală cu numele Ion ANTONESCU și tăticul lui era șofer, mare comunist, dar tot Ion ANTONESCU se numește și fostul meu student de la Informatică Economică, acum patron de firmă de turism renumită în toată țara, care este și binefăcătorul artiștilor.
Istoria va scrie mult mai multe despre mareșalul Ion ANTONESCU și nu este locul aici să scriu eu nici lucruri bune care să-i mulțumească de admiratorii mareșalului care-l consideră erou, nici lucruri nasoale care să facă pe plac autorităților care-l consideră criminal pe acesta.
Am revăzut de multe ori secvența execuției eșuate mareșalului Ion ANTONESCU, când mareșalul l-a invitat pe cel cu pistolul să-l nimerească totuși, lucru care s-a și întâmplat. Suntem cei care au aplaudat împușcarea în anul 1946 a lui Ion ANTONESCU fost șef al statului, în ziua de 1 iunie, zi care acum este Ziua Internațională a Copilului. Suntem cei care au ciocnit un pahar de șampanie în ziua de Crăciun, adică 25 decembrie 1989 la câteva ore după ce Nicolae CEAUȘESCU și el șef de stat, al doilea la rând, fără a-i pune la numărătoare pe domnitorii care au sfârșit tot atât de rău în negura istoriei noastre neliniare și mai ales sulfuroase, dacă se sapă mai adânc.
Mi-au rămas în memorie nenumăratele acțiuni militare dar și politice suficiebnt de mediocre ale mareșalului Ion ANTONESCU, încununate cu zicerea: Vă ordon treceți Prutul!, zicere care ne-a dus în pragul unui dezastru acompaniat de ezitările impardonabile ale șefilor de partide istorice și de comportamentul de târfe ale unor lideri comuniști care au stat capră la tătucul STALIN, zâmbind.
(08 martie 2020)
No comments:
Post a Comment