Trebuie să scriu despre cartea scrsă de Eva MOZES KOR si Lisa ROJANY BUCCIER și intitulată Am supraviețuit morții mele, în care autoarele descriu calvarul prin care au trecut în lagărul de concentrare nazist Auschwitz.
Eram copil când tata a adus această carte de la biblioteca fabricii. Am citi-o și m-au impresionat toate cele scrise acolo, dar nu înțelegeam cum niște femei naziste, care păzeau deținutele din lagăr aveau capacitatea de a fi atât de crude cu acestea și mai ales de a le batjocori, rânjind de suferința nefericitelor ființe, subnutrite, muncite, supuse torturilor și experimentelor inumane.
Am văzut ani mulți mai târziu documentare despre lagărele naziste și erau acolo secvențe cu aceleași femei-paznic, îmbrăcate în uniforme naziste, durdulii, bine grănite, aranjate, care aveau exact reacțiile scrise în cartea scrisă de Eva MOZES KOR si Lisa ROJANY BUCCIER.
Când am văzut transportul lui Sorina PINTEA de la arestul central spre spital, cu figurile zâmbitoare ale paznicei, respectiv, ale șoferului, mi-a revent în minte textul din cartea Am supraviețuit morții mele și din crâpeiele văzute de mine, din filme documentare sau din pozele de pe manourile de la Auschwitz, Dachau sau Buchenwald.
Există în natura umană plăcerea de a-l vedea pe altul suferind, de a-l face pe altul să sufere, de a umili, căci numai în acest fel unii au posibilitatea de a-și dovedi lor în primul rând că dețin controlul, că sunt cei potriviți la locul potrivit, fără ca nimeni să-i judece. Nu există o altă explicație nici pentru fenomenul de reeducae Pitești, nici pentru cazul Gheorghe URSU și acum pentru cazul PINTEA, decât esența nazistă care zace într-un cotlon al primitivismului uma și care așteaptă din când în când să se trezească pentru a acționa, din simplul motiv că nu există sancțiuni pentru lipsa de umanism și empatie față de semenii lor, aflați vremelnic în situații în care torționarii de esență nazistă acționează nestingheriți.
(05 martie 2020)
No comments:
Post a Comment