Luni de zile, ca să nu zic ani, mi-am reprimat să scriu câte ceva despre Pinalti. Nu că acesta este marele meu erou sau că ar fi făcut vreodată ceva inteligent, ci nu am găsit niciodată acele cuvinte prin care să-mi exprim grața față de un individ pentru care revolta din mine este prea puțin lucru. Acest Pinalti, cu numele de scenă Gheorghe Ștefan, nu știu dacă are și el oarece doctorate, dar știu că s-a dedat la plimbări cu gondola, la ieșiri de campanie cu o candidată care-și sufla mucii-n Parlament că-i curgeau șiroaie, motiv pentru care-și astupa nara să nu se vadă la tv. A luat șase, căci la babaroase 6-6 este de dorit, iar el a oferit cel mai detestabil spectacol. Axinte i-a cântat respectivului ceva de l-a uns la ficați, iar bogătașul de Pinalti i-a lipit hărtii adevărate lăutarului de ocazie. melodia era lacrimogenă, se referea la nefericiții din spitale. Dacă s-ar fi referit la pârnăiași, Pinalti nu i-ar fi dat nimic pentru că Axinte ar fi jucat rol de cucuvea încă din octombrie 2009. Cine citește zicerile pârnăiașului, chiar crede că acesta este onest, dar nu este, pentru că privirea lui de om rău îl trădează și abia acum vede că nimeni nu-i este alături dintre cei care l-au adulat. Se zice că borfașii se ocolesc între ei și fug unii de alții de parcă ar fi râioși. I se potrivește aiuritului:
Când am bani și-mi merge bine,
Toată lumea-i neam cu mine.
Când n-am bani și-mi merge rău,
Nici cel neam nu-i neamul meu.
Să nu-l vait eu epe ins că ițele nu sunt descâlcite cu afaceri imobiliare, energie și alte acareturi, căci mintea odihnită și nelucrată naște orice, numai chestii OK nu face. El zice că n-a luat nimic dar cine-l mai crede, din moment ce nu degeaba i-a dat justiția anii aceia.
(11 octombrie 2016)
No comments:
Post a Comment