Actualualitatea românească în muzică

Muzica noastră este ca un peisaj complex. Include cântăreți, include compozitori, include orchestre, include studiouri, include organizatori de spectacole, include primării care dau bani pentru șușe, include partide care se dau în vânt să atragă alegătorii prin muzică în campaniile electorale. Ceea ce nu prea avem noi este performanșa.

Nu avem cântăreți care să umple ei singuri National Arena și să ducă 130 minute non stop așa cum Elton John face normal, fără efort de zici că un robot întors cu cheița.

Nu avem orchestre care să susțină spectacole de două ore în săli mari, inclusiv cu soliști instrumentiști valoroși. Există o apetență bolnăvicioasă de a alcătui spectacole cu bucăți muzicale greoaie, imposibil de urmărit sau de digerat. Îmi aduc aminte de un pianist care a organizat un spectacol caritabil pentru japonezii de la Fukushima, fără a reuși să vândă vreun bilet.

Nu avem săli care să facă rentabile spectacole, căci o sala de 1.000 de locuri nu face mare profit. Dacă sala nu are nici acustică așa cum este sala ONB de după renovare, lumea nu se va îmbrânci să se îmbulzească la un spectacol daca este și mai greu chiar pentru melomani veritabili.

Avem însă un post tv numit taraf-tv unde se difuzează manele. Avem maimuțăreli dintre cele mai grotești prin localuri, unde pe vremuri cântau Maria Tănase și Maria Lătărețu. Avem maneliști invitați la nunți și botezuri, inundați de bacnote de 100 de euro și care se plimbă în mașini decapotabile extrem de scumpe.
Actualualitatea românească în muzică nu trebuie văzută numai prin concursurile tv care n-au impus nimic, ci care au fost business pur. Mă refer la vocea României și fa X-factor.

Festivalul de operă Darclee există numai și numai prin Mariana Nicolesco, Brăila devenind pentru un timp scurt o capitală veritabilă a competiției. festivalul Cerbul de aur a sucombat datorită sforăriilor de acolo, nereușind să impună nimic, ba dincontră, făcându-se de cacao prin comportamentul jenant să nu zic penibil față de  Julio Iglesias în 1970 și Christina Aguilera în 1997.

Avem muzeul Enescu, avem niște festivaluri de muzică ușoară dedicate unor compozitori celebri. Este și festivalul Crizantema de aur, eswte și festivalul concurs maria Tănase la Craiova. Mai sunt și emisiuni  la TVR cu folclor dar sunt bântuite de texte și cu muzică puțină. TVR3 este foarte slab, iar TVR cultural a sucombat. Este clar că cei ce se ocupă de muzică nu țin seama de ce vrea poporul și propun muzica după mintea lor. Să rămână ei cu muzica lor, că eu intru pe net și dacă vreau ceva mișto iau de acolo. De exemplu, ascult una dupa alta Dominca Trop sau Joan Sutherland dacă așa vrea mușchii mei.

(12 octombrie 2016)