Actualualitatea românească în educație

Atâttimp cât despre educație se vor ocupa politrucii, actualualitatea românească în educație nu va arăta bine deloc. Îmi amintesc că pe vremea lui Petre Romaqn, el însuși profesor la Politehnica, mare brânză nu s-a făcut în educație, pentru că el era preocupat să catalogheze industria drept morman de fiare vechi. A venit apoi Radu Vasile, profesor de istoria economiei naționale în ASE dar nici el n-a urnit lucrurile din loc. mai mult, eram la rectorat când acesta mirat i-a zis rectorului că pe adeverința lui de salariu ca profesor, numărul este prea mic. Rectorul, omul care făcuse leul greu în republica Moldova i-a tăiat-o scurt, reproțându-i că salariul este acela pe care el ca prim-ministru a neglijat să-l crească, deși profesor a fost. Nici Milică, băiatul cu călugărul vasile, profesor de geologie cu sasca Montană, la Universitatea București, n-a făcut nimic pentru educație, el învins de sistem fiind. O, Emil Boc, cel care și-a negat concluzia din etză militând cum i-a dictat șeful pentru parlament unicameral, a tăiat din salarii cu 25%, rămânând în istorie ca distrugător de primă mărime, deși cu mărimea el necesita o băncuță să se vadă sau se ridica pe vârfuri. Acum probabil profesorul de fizică Klaus Iohannis va mișca ceva măcar pentru preuniversitar, dacă predecesorii săi n-au fost în stare de nimic. Actualitatea din învățământ este complexă dar trebuie început cu:

• eliminarea memorării, ci trecerea la învățământul formativ;
• eradicarea corupției de toate felurile;
• crearea unui nivel de disciplină bazat pe respectul elev-profesor și vice-versa;
• creșterea calității manualelor;
• eliminarea cantității din școală;
• eliminarea rezumetelor de memorat;
• schimbarea concepției privind ierarhizarea elevilor;
• regândirea sistemului național de evaluare;
• restructurarea manualelor;
• realizarea concordanței vârstei elevului cu volumul de cunoștințe asimilat;
• înnoirea corpului profesoral cu profesori de mare calibru;
• punerea sub control a procesului de acoperire cu suplinitori;
• construirea de closete în școli care să elimine accidentele;
• realizarea unui confort în școli fără tavane prăbușite;
• încălzirea sălilor de clasă;
• aducerea salariilor la acel nivel care să pună educația pe planul care trebuie.

Ceea ce s-a gândit pentru magistrați în zona salarizării și nu s-a reușit, să se încerce în educație, șansa de reușită fiind mică, dar din încercat nu se maore. De-o fi, o fi.

(11 octombrie 2016)