Ridicatul din umeri la români

Datorităunei educații cu nenumărate carențe oamenii:

• vorbesc neîntrebați;
• formulează probleme fără sens;
• construiesc fraze de neînțeles;
• fac pe fataliștii;
• nu se mai miră de nimic;
• nu se implică;
• au reacții absolut bizare;
• își crează propriul univers;
• dezvoltă raționamente absurde;
• trag de timp.

Cel mai rău lucru este că oamenii se resemnează prea repede și ridică din umeri zicând:

- Asta e!

sau:

- Nu mai e nimic de făcut.

sau:

- Nu e treaba mea.

sau:

- De ce să mă bag?

Introducând prea multe condiționalități în viața de zi cu zi, omul se închide în el și se retrage, fără a mai avea opinii, fără a lua atitudine. Au fost nenumărate situații din care s-a văzut că reacțiile oamenilor au fost nu dintre cele mai nimerite, mai ales când cineva este în nevoie. Prea mulți oameni ridică din umeri în fața provocărilor cotidiene și merg mai departe nepăsători. Istoria l-a învățat pe român să aibă acest fel de a fi, să nu ridice privirea și să stea deoparte fără a vorbi tare și a călca apăsat, stând drept și hotărât atunci când trebuie. Un individ pe care l-am disprețuit atunci, îl voi disprețui întotdeauna mi-a zis că mândria nu este laîndemâna oricui și a mai zis el câteva lucruri care m-au durut, motivat fiind să vorbească și de sus și cu un pic de dispreț.

(26 octombrie 2016)