Mersul la sala de forță - a doua natură

Din punctul meu de vedere mersul să ziven în proporție de 95% zilnic la sală pentru a trage de fiare a devenit a doua natură cum se zice în limbaj popular. Dintotdeauna mi-a plăcut să fac ceva. Am avut ganterele mele făcute prin 1980 tăiate cu aparat de sudură. Mi-am cumpărat prin  1985 gantere de la magazinul SPORT de pe Lipscani, fiecare cântărind 10kg. În 1997 am cumpărat din Atena alte gantere care prin dimensiunea mică a cutiei și greutatea de 20kg a inflamat pe vameși. Mi-am luat niște echipamende de fitness din Moscova prin 1975. Deci se vede că atunci când am mers prima dată la sală nu eram chiar ageamiu. Aveam ceva echipamente acasă, citisem multe cărți și chiar alergam maratonul fără dificultate.

Așa că din anul 2005 merg la antrenamente zi de zi și chiar când am plecări mai lungi în străinătate îmi fac  abonamente la săli de culturism-fitness și lucrez din greu. Am oarece experiență și cu toate acestea au fost unele dăți în care am greșit că:

• nu am făcut încălzire suficientă;
• am trecut la sarcini foarte mari destul de brusc;
• am exagerat cu numărul de repetări;
• antrenamentul nu a fost bine structurat;
• execuțiile nu au fost corecte ca poziție a corpului;
• neștiind să potrivesc aparatul am lucrat greșit.

Mersul la sală, eu fiind ceva mai în vârstă, m-a făcut să am cunoscuți și prieteni cu mult mai tineri decât mine, dar am avut ce învăța de la ei. La sală este important ce faci, cum faci și nu ce ești în viața civilă, cum se zice. La un moment dat am întâlnit la sală foarte mulți dintre foștii mei studenți. dacă nu mi-au dat cu ganterele în cap sau nu au aruncat cu ele după mine, înseamnă că le-am fost și eu de un folos cumva în profesia pe care o exercită ei acum.

Acum după mai mult de 10 ani de mers zi de zi la sală, mi-am făcut modele pe care le urmez și mă mândresc cu acest lucru. Este un tânăr care m-a inspirat la lucrul cu presa de picioare, fiind vorba de lucrul corect. Este un alt tânăr de la care am învățat cum se merge pe bandă și caut să transpir în așa fel încât să consider că am făcut o treabă bună.

Între cele două fotografii este o distanță de vreo 50 de ani, căci nu-i așa, vârsta nu este altceva decât un număr, cum spun foarte mulți care abia au ajuns la 50 de ani și se și cred bătrâni foc. Chiar daca au trecut cei 10 ani de când merg la sală, de fiecare dată revin cu mare plăcere. Îmi propun niște obiective foarte clare. Am avut ca obiectiv tragerile în brațe. Am avut ca obiectiv flotarile la aparat. Acum am reluat flotările in plan înclinat. Sunt grele dar foarte plăcute. Azi a fost a treia zi de când le-am reluat. În vremurile bune făceam 50 cu 50 deci 100 de flotari în două serii. Acum e grea reluarea, dar nu mă las. Tot timpul, antrenamentele mele au o structură și caut să lucrez cam toate categoriile de mușchi. Am citit, am văzut filmeși mă mai filmez uneori ca să analizez cum am lucrat. 

Pentru mine, mersul la sală și antrenamentele sunt a doua natură pentru că:

• mă mențin în formă;
• starea de sănătate a mea este excelentă;
• nu am luat doctorii;
• dorm foarte bine;
• puterea mea de concentrare pe problemele de muncă este maximă;
• nu mai sunt stresat sub nicio formă;
• mă fac să gândesc 100% pozitiv.

Când sunt plecat și nu am nici posibilitatea de a merge la un bazin să inot, în acele zile mă simt slab, fără activitate și sunt foarte neliniștit. Imediat ce-mi reiau activitatea, antrenamentele mele de 90 de minute cel puțin, o saună și un duș, mă reconfortează și sunt acea persoană gata să miște munții din loc fără nicio ezitare și fără să mă simt vinovat ca din 100 de probleme am soluționat doar pecele mai importante 5, restul rămânând fie în așteptare, fie sunt date uitării, fie le rezolvă alții, fie se rezolvă de la sine. Oricum, sala mi-a schimbat viața, toți cei din jur au remarcat o schimbare de atitudine, de poziție de mers și mai ales de tratare a chestiunilor celor mai complicate.

(24 octombrie 2016)