Comunicatorii partidelor

Cu ceva timp în urmă am analizat activitatea comunicatorilor proveniți de la partide și mă refeream la cei ce apar la televizoare și caută să abordeze probleme, să dea răspunsuri, să se afleîn treabă sau să se audă vorbind. Voi face un rezumat:

• PSD are comunicatori cam liniari, uneori zgomotoși care punctează, dar ceva mai liniar, fără a ieși în evidență în mod deosebit; cel care este vocea este însuși șeful de partid, iar ceilalți îl urmează sprinteni sau monotoni, fără inițiative supărătoare;
• PNL prin comunicatorii lor care nu omit nicio clipă să spună că partidul lor, adică PNL, în antiteză cu PSD face și drege; numai că în toate cazurile acești comunicatori niciodată nu răspund la întrebări, ci tot timpul sunt pe lângă, ceea ce crează o imagine rea;
• USR are cei mai buni comunicatori pentru că ei au inventarul marilor întrebări și ale întrebărilor cel mai frecvent puse și toti dau aceleași răspunsuri foarte precise și în cuvinte foarte puține, fiind foarte clari;
• PMP are un singur comunicator în persoana președintelui său, care însă nu iese din linia discursului bine rostit, însă fără conținut; este interesant că mesajul se dorește clar dar este totuși foarte vag, deși cel ce comunică crede că-și atinge ținta.

Ceilalți actori ai vieții politice și aici mă refer la alte formațiuni politice, senzația este de mod incoerent de abordare, ceea ce le face să fie de neluat în seamă, tot ceea ce spun dispersându-se și așa într-un spațiu apos, incolor, inodor și ambiguu, să nu zic irelevant.

(23 octombrie 2016)