Cercetătorul solitar, este un personaj can rar în aceste vremuri. El nu comunică cu cei din jur și este cufundat în gândurile lui. Și-a definit o problemă și caută să o rezolve. Necomunicând și uneori, fără a se documenta suficient, el lucrează fără să știe că problema a fost deja soluționată sau problema nu mai prezintă interes. Cercetătorul solitar parcurge din ciclul de cercetare numai anumite etape, fără a fi interesat de costurile implementării soluției lui. A se vedea cei care cred că scot platină din cenușa de la termocentrale, fără să se gândească la costul unui gram pe piață și costul gramului scos din acea cenușă.
Am admirație pentru cercetătorii solitari și-i înțeleg că societarea de azi are suficiente răutăți care să-l facă pe un timid să se închidă și mai mult în el. Este riscant să pornească cineva la drum ca un cercetător solitar. Numai că aceștia nu solicită resurse. Ei au alte surse de existență și într-o magazie sau într-un garaj își desfășoară munca lor de cercetare fără a deranja pe cineva. Cei ce ajung la soluții de excepție sunt recunoscuți de societare, iar ceilalți se pierd în anonimat fără ca societarea să aibă suferințe sau zvâcniri.
Am cunoscut cercetători solitari care nu acceptau că tot ceea ce fac ei este altceva decât ceva genial. Am cunoscut și cercetători solitari care au suferit decepția când li s-a arătat că problema lor are soluție de acum 20 de ani. Am cunoscut cercetători solitari foarte entuziaști care aveau nenumărate idei despre orice și cu o bucurie nemaipomenită le împărțeau în dreapta sau în stânga.
(04 octombrie 2016)
No comments:
Post a Comment