Actualualitatea românească în presă

Actualualitatea românească în presă este exact ceea ce mă așteptam să fie, adică:

• tabloide;
• mișto;
• pamflete; nimic;
• anunțuri de vrăjitororii; linii fierbinți;
• masaj erotic;
• descrieri scandaluri;
• nicio analiză;
• nicio informație utilă.

Așadar, presa nu mai reprezintă prea mare brânză. Lumea care dă 3 lei pe un ziar vrea o informație care să-i folosească la ceva. Cursul valutar folosește, dar îl ia de pe net. Vremea este bine de știut, dar o ia de pe net actualizată la nivel de ore. Ceea ce trebuie să dea presa și nu dă, sunt analizele complexe atât economice cât și politice. Și în plan cultural presa are de zis oarece fie despre un film, fie despre un spectacol de operă, fie despre o carte. Numai că, bântuită fiind de favoritisme și subiectivism, cronicile și steluțele acordat, sunt varză și neghidînd cumva, nu folosesc la nimic. Acum presa zice că ar fi fost omorâta. Nu, presa s-a sinucis din neprofesionalism și lipsă de conținut util. Nu voi da niciodată 3 lei să aflu cine s-a mai încârligat cu cine, ce borfaș a mai fost prins sau ce pârnăiaș a mai scris vreo 10 cărți pe zi în celula unde inspirația este celestă. Nu mai este nimic de făcut momentan pentru că un jurnalist profesionist ca unul de le New York Times se face în 20 de ani și timpul nu mai are răbdare, vorba scriitorului.

(11 octombrie 2016)