De câteva săptămâni la TAROM se întâmlă exact ceea ce în comediile negre americane de succes aduc mari câștiguri la box-office. Se zice că statul este cel mai prost manager. O fi adevărat, dar la TAROM nu este numai atât ci este și tâmpit, întrucât cu fiecare gafă de acolo, sunt puse în pericol vieți omenești. O decolare ratată sau o întoarcere din drum a unui avion înseamnă riscuri imense. Sunt sigur că acum la TAROM s-a ajuns la acea masă critică în care există riscuri majore de a se produce evenimente absolut necontrolabile. este importantă o analiză a tuturor resurselor și factorilor care relaționează în acestă organizație, de interes maxim, pentru siguranța călătorilor, fără a se invoca altceva, așa cum se întâmplă de regulă în zone unde lucrurile se derulează și fără participanții lșa tot felul de mișcări de protest, riscurile fiind acolo nesemnificative.
În primul rând se impune analiza infrastructurii, astfel încât să se vadă unde se află aeroporturile, pistele și hangarele, căci sunt destul de neplăcute aterizările care se lasă cu hurducături la toate aterizările, încât am văzut străini că se lasă în jos, pun capul între coate și cred că le-a venit sfârșitul.
În al doilea rând trebuie analizat factorul uman care lucrează, care trebuie să fie foarte calificat, care trebuie să știe procedurile și în niciun caz nu trebuie să se comporte ca nea Gică de la vagoane care la pensionare s-a dumirit și el de ce lovea cu ciocanul în roțile vagoanelor. O făcea de zeci de ani dar nu știa de ce, iar în ziua pensionării un șef i-a mulțumit și a zis că el, nea Gică a contribuit prin lovituri și interpretarea sunetului la asigurarea securității circulației. Personalul de la TAROM trebuie să știe proceduri și la intervale bine stabilite trebuie să fie testat și certificat încât de fiecare dată să facă dovada că știe meserie și că o face chiar foarte bine. Fiecare operație trebuie să aibe numele executantului și semnătura, iar la apariția unui eveniment să se știe exact cine nu a lucrat cum trebuie. Tot așa trebuie să se știe și cine lucrează foarte bine.
În al treilea rând, analiza trebuie să se aplece asupra managementului companiei TAROM care se dovedește a fi cu totul îndoielnic la nivelul performanței. Zicala: peștele de la cap se-mpute este adevărată pentru TAROM. Dar continuarea zicalei că de la coadă se curăță, are conotații cu iz tragic, prin ceea ce se întâmplă la fiecare eveniment ce se produce cu aeronave TAROM pline cu călători. Un management bun în niciun caz nu duce la o astfel de evoluție a companiei TAROM. Înseamnă că nivelul corupției a depășit niște limite dacă în pragul unei privatizări se caută scăderea cotelor prin generarea de evenimente cu iz criminal. O altă explicație nu există decât ceva ce vizează un moment în care se pune problema de a pune în plic valoarea de piață a companiei, care valoare nu are cum să crească din moment ce frecvența evenimentelor nasoale a crescut îngrijorător de mult.
În al patrulea rând și ultimul, n-ar mai trebui să existe niciun fel de scuze, ci măsuri energice mergând până la militarizarea companiei, căci nimeni nu se joacă cu viețile a 120 -160 de călători că așa vrea mușchii lui. Aceste măsuri merg și mai departe, iar dacă ne amintim măsura lui Traian Băsescu în care s-au folosit avioane când cu greva de la CFR acum mulți ani, cu siguranță că și cei de la TAROM vor fi treziți la realitate prin niște măsuri efective și eficiente, dar de duritate maximă. Aici legislativul joacă un rol important, în legea securității zborurilor, care nu există dar care este necesară trebuie puse reglementări clare legate de cum se organizează procesele, cine asigura securitatea zborurilor și multe, multe altele, iar lucrătorii de la TAROM care nu sunt plătiți cu salariul reper al dactilografei, să-și bage mințile-n cap că așa le cere legea, nu niște regulamente fâsâite, imperfecte, făcute în dorul lelii.
Este clar că nimic nu este întâmplător și ceea ce se produce la TAROM este semnul slăbiciunii pe toată linia ce definește piramida organizațională, dar și la nivelul mediului economico-social din preajma alegerilor din 11 decembrie 2016, când toată lumea vrea să arate cât de importantă este și că orice solicitare ușor populistă își găsește soluție prin ridicarea de dește în Parlament cu p-mic. Numai că s-a inventat OUG-ul și tot ce zic ăia se amână sine-die de ăilalți sau de ăialalți cum se zice prin Vitanul Nou...
În primul rând se impune analiza infrastructurii, astfel încât să se vadă unde se află aeroporturile, pistele și hangarele, căci sunt destul de neplăcute aterizările care se lasă cu hurducături la toate aterizările, încât am văzut străini că se lasă în jos, pun capul între coate și cred că le-a venit sfârșitul.
În al doilea rând trebuie analizat factorul uman care lucrează, care trebuie să fie foarte calificat, care trebuie să știe procedurile și în niciun caz nu trebuie să se comporte ca nea Gică de la vagoane care la pensionare s-a dumirit și el de ce lovea cu ciocanul în roțile vagoanelor. O făcea de zeci de ani dar nu știa de ce, iar în ziua pensionării un șef i-a mulțumit și a zis că el, nea Gică a contribuit prin lovituri și interpretarea sunetului la asigurarea securității circulației. Personalul de la TAROM trebuie să știe proceduri și la intervale bine stabilite trebuie să fie testat și certificat încât de fiecare dată să facă dovada că știe meserie și că o face chiar foarte bine. Fiecare operație trebuie să aibe numele executantului și semnătura, iar la apariția unui eveniment să se știe exact cine nu a lucrat cum trebuie. Tot așa trebuie să se știe și cine lucrează foarte bine.
În al treilea rând, analiza trebuie să se aplece asupra managementului companiei TAROM care se dovedește a fi cu totul îndoielnic la nivelul performanței. Zicala: peștele de la cap se-mpute este adevărată pentru TAROM. Dar continuarea zicalei că de la coadă se curăță, are conotații cu iz tragic, prin ceea ce se întâmplă la fiecare eveniment ce se produce cu aeronave TAROM pline cu călători. Un management bun în niciun caz nu duce la o astfel de evoluție a companiei TAROM. Înseamnă că nivelul corupției a depășit niște limite dacă în pragul unei privatizări se caută scăderea cotelor prin generarea de evenimente cu iz criminal. O altă explicație nu există decât ceva ce vizează un moment în care se pune problema de a pune în plic valoarea de piață a companiei, care valoare nu are cum să crească din moment ce frecvența evenimentelor nasoale a crescut îngrijorător de mult.
În al patrulea rând și ultimul, n-ar mai trebui să existe niciun fel de scuze, ci măsuri energice mergând până la militarizarea companiei, căci nimeni nu se joacă cu viețile a 120 -160 de călători că așa vrea mușchii lui. Aceste măsuri merg și mai departe, iar dacă ne amintim măsura lui Traian Băsescu în care s-au folosit avioane când cu greva de la CFR acum mulți ani, cu siguranță că și cei de la TAROM vor fi treziți la realitate prin niște măsuri efective și eficiente, dar de duritate maximă. Aici legislativul joacă un rol important, în legea securității zborurilor, care nu există dar care este necesară trebuie puse reglementări clare legate de cum se organizează procesele, cine asigura securitatea zborurilor și multe, multe altele, iar lucrătorii de la TAROM care nu sunt plătiți cu salariul reper al dactilografei, să-și bage mințile-n cap că așa le cere legea, nu niște regulamente fâsâite, imperfecte, făcute în dorul lelii.
Este clar că nimic nu este întâmplător și ceea ce se produce la TAROM este semnul slăbiciunii pe toată linia ce definește piramida organizațională, dar și la nivelul mediului economico-social din preajma alegerilor din 11 decembrie 2016, când toată lumea vrea să arate cât de importantă este și că orice solicitare ușor populistă își găsește soluție prin ridicarea de dește în Parlament cu p-mic. Numai că s-a inventat OUG-ul și tot ce zic ăia se amână sine-die de ăilalți sau de ăialalți cum se zice prin Vitanul Nou...
(25 octombrie 2016)
No comments:
Post a Comment