Strategiile în culturism

Când se lucrează fără a avea o strategie, marile obiective sunt tratate incomplet și sunt rezolvate problemele curente, fără a fi luate în considerare marile obiective care necesită mai mulți ani de lucru dedicat.

• Strategia pe termen scurt, vizează o perioadă ce nu depășește 2-3 ani, ceea ce înseamnă că se suprapune cu un mandat al unei echipe manageriale. Aici se definesc obiective cu caracter limitat ce vizează creșterea calității competiționale, înființarea de cluburi sportive, dar și mici reorganizări care să ducă la creșterea potențialului de concurenți legitimați, prin crearea de facilități sportivilor dar și cluburilor.
• Strategiile pe termen mediu se referă la perioade de 3-7 ani și includ obiective mai importante care se referă la crearea unei școli naționale de culturism care să aibă un cuvânt de spus în culturismul balcanic și în culturismul european. Se are în vedere rafinarea activității sportivilor, crearea de centre de instruire a antrenorilor și a medicilor specializați, dar și o ierarhizare a cluburilor, oferindu-le facilități și asistență. Un rol deosebit revine creșterii transparenței în tot ceea ce vizează culturismul și fondurile care sunt utilizate în dezvoltarea acestui sport.
• Strategiile pe termen lung iau în considerare perioade mai mari de 7 ani, fără a depăși să zicem 15 ani, știut fiind ritmul în care apar modificările în tot ceea ce înseamnă culturism ca sport, ca exigență, ca performanță și ca nivel de cuprindere în masa de tineri care doresc să practice un sport, iar culturismul este un sport scump.

Între cele trei tipuri de strategii nu există nicio contradicție. Strategia pe termen lung include strategii pe termen mediu, iar strategia pe termen mediu include strategii pe termen scurt. O astfel de abordare asigură continuitate în tratarea oricărei probleme din culturismul românesc, în mod eșalonat, fără a cere realizarea unor obiective ce presupun eforturi pe o perioadă lungă de timp. În niciun caz nu se va prevedea participarea la două competiții de maximă importanță care să permită acces la finala de la Mr. Olympia ca obiectv ce va fi atins în doi sau  trei ani. Un astfel de obiectib presupune o abordare științifică a problemei, studierea zestrei genetice a adolescenților care doresc să devină culturiști. Din 10.000 de tineri care s-au antrenat 2-3 ani, vor fi selectați 1.000 cu care se va lucra  3-4 ani și din aceștia se va lucra cu 50 care au potențialul cel mai bun, o perioadă de 2-3 ani și dintre aceștia vor pleca 5-10 care să intre în marile concursuri din USA. Deci rezultă că o viziune pe 10 ani este suficientă spre a atinge un astfel de obiectiv. Strategiile au câmp de acțiune. O strategie la nivelul FRCF are un anumit grad de abordare, o strategie a unui club altfel stabilește obiective, iar strategia unui sportiv are cu totul alte conotații.
Strategiile în culturism reprezintă cheia succesului. Numai că pe la noi tot ceea ce au făcut înaintașii noștri obligatoriu nu este bun și trebuie schimbat, deci luat totul de la zero. Vechea moștenire ne bântuie nemijlocit, deși cunosc cazuri când în noua echipă este doar șeful altul, dar a fost cu poziție importantă în fosta echipă. Și totuși acest șef care avea tot ce trebuie să preîntâmpine necazuri, se vaită că a găsit o grea moștenire pe care și-a lăsat-o lui însuși pentru a avea de ce se văita o țâră ca așa stă bine oricărui românaș.

Deci: trebuie definite strategii nu numai în gând ca o însăilare de idei disparate, ci ca un text închegat și structurat care să răspundă la întrebări precum: CE? DE CE? CUM? CU CE? CINE? CU CINE? UNDE? CÂND? Și tot așa.

(23 octombrie 2016)