Acum foarte mulți ani, pe când teatrul radiofonic era rege, am auzit acolo piesa Doctor in filosofie de Branislav Nušić cu o distribuție de zile mari care includea pe Grigore Vasiliu Birlic, Alexandru Giugaru, Silvia Fulda, Florin Vasiliu, Nataşa Alexandra, Maria Wauvrina, Silvia Dumitrescu-Timică, Ion Lucian, Mircea Balaban, George Carabin şi Virginica Popescu. Regia artistică era asigurată de eternul și prolificul Paul Stratilat.
Era acolo un tip care ținea pe perete o diplomă de doctorcare era zice-se a lui, dar o obținuse pentru el altcineva. Tipul se face de râs dar recunoaște într-un final în fața femeii iubite care era adevărul. ea trece cu vederea și totul se termină cu happy end. Ce se întâmplă cu doctoratele în drept la ora actuală în Ro măduce cu gândul la acea piesă, căci și la noi totul este un happy end perpetuu din moment ce nu se lasă cu o amendă de un milion de euro și cu pârnaie de vreo 10 anișori mari și lați.
Diplomele de PhD de la noi au fost considerate ca nişte trofee, asemeni titlurilor nibiliare scoase la tarabă, din vina unora care s-au lăsat bduşi cu prea mare uşurinţă, numai pentru a fi şi ei în anturajul celor mqai puternici ai zilei. prin 1997, un puternic al zilei, m-a sunat că dorea să facă un doctorat. Cu un anume prilej tipul s-a arătat superior și nu m-a salutat. I-am zis să-și găsească alt tâmpit. L-a găsit, le-a fost bine la amândoi, iar eu am rămas cu coada pe sus, în demnitatea mea chiorăindă și nelustruită.
(10 octombrie 2016)
No comments:
Post a Comment